biserica.org:compendium:carti:patericegiptean: capitolul #12


 

COMPENDIUM DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

PATERICUL

ce cuprinde in sine cuvinte folositoare ale sfintilor batrani.

CAPITOLUL XII

PENTRU DRAGOSTE


1) Un batran s-a bolnavit la Schit si poftea sa manance paine proaspata. Auzindu-l unul din fratii cei nevoitori, a luat cojocul si in el paini uscate si s-a dus in Egipt. Si schimband painile, a dus batranului. Vazandu-le ei calde s-au minunat. Batranul insa nu voia sa guste, zicand ca sangele fratelui lui este. Si l-au rugat batranii zicand : pentru Domnul mananca, sa nu se faca jertfa Domnului desarta ! Si fiind rugat, a mancat.

2) Un pustnic afland un om indracit si care nu putea sa posteasca, s-a rugat lui Dumnezeu sa se mute la dansul dracul si acela sa se slobozeasca. L-a ascultat deci Dumnezeu si a intrat dracul in pustnic, departandu-se de la omul acela. Iar pustnicul fiind ingreuiat de drac, rabda nevoindu-se in post si rugaciune. Dupa putine zile, pentru dragostea lui, mai mult a gonit Dumnezeu si de la dansul dracul.

3) Un monah avea sub ascultare un alt monah, care era intr-o chilie departe cu zece mile. Deci, i-a zis lui gandul : cheama-l pe fratele sa vina sa ia painea. Si iarasi a socotit : de ce pentru paine sa supar eu pe fratele sa vina zece mile ? Mai vartos sa o duc eu. Si luand-o, a plecat la el, dar mergand, s-a lovit cu piciorul de o piatra si ranindu-i-se degetul, curgea sange mult. De durere a inceput sa planga. Atunci indata a venit la el ingerul, zicand : de ce plangi ? Iar el aratandu-i rana, a zis : pentru aceasta plang. Zis-a ingerul : nu plange pentru aceasta, ca pasii tai pe care ii faci, pentru Domnul se numara si spre marea rasplatire inaintea fetei lui Dumnezeu se vad. Atunci multumind pustnicul lui Dumnezeu, calatorea bucurandu-se. Si venind la fratele, i-a adus painile si i-a povestit lui iubirea de oameni a lui Dumnezeu si dandu-i painea, s-a intors. A doua zi luand iarasi paine, a plecat la alt monah sa o duca. Si s-a intamplat de venea si acela la el si s-au intilnit pe cale amandoi. Astfel a zis cel ce mergea, catre cel ce venea : o comoara avem si ai cautat sa mi-o furi ? Si el a zis lui : au doara usa cea stramta numai pe tine te incape ? Lasa-ne si pe noi sa venim impreuna cu tine. Si indata vorbind ei, li s-a aratat ingerul Domnului si le-a zis, prigonirea aceasta a voastra s-a suit la Dumnezeu ca un miros de buna mireasma !

4) Zis-a un batran oarecare : mai mare dragoste decat aceasta nu este, a-si pune cineva viata pentru fratele sau. Iar cel ce aude de la cineva din frati cuvinte de ocara asupra lui si ar putea sa-i zica si el asa, si nu-i zice, ci se sileste sa-i rabde vitejeste si sa nu-i rasplateasca raul cu rau, unul ca acela isi pune sufletul si viata pentru fratele sau.

5) Un frate l-a intrebat pe un batran oarecare, zicand : parinte, sunt doi frati si unul dintr-insii sade cu tacere in chilia sa si posteste cu mare infranare toata saptamana si mult lucru lucreaza in toate zilele. Celalalt slujeste bolnavilor in bolnita cu osardie si silinta. Deci, al carui lucru dintre acesti doi frati este mai iubit si mai primit de Dumnezeu ? Raspuns-a batranul : cel ce sade cu tacere in chilia lui si multa rugaciune face si posteste sase zile, dar nu are dragoste si milostenie catre frati, si de s-ar spanzura de narile lui, nu poate sa fie asemenea celui ce slujeste bolnavilor.

6) Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand : pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ? Raspuns-a lui batranul, zicand : fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindea s-a stins dragostea intre preoti fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

7) Zis-a un batran oarecare : parintii nostri cei de demult aveau obicei : care erau mai batrani, cercetati pururea pe cei mai tineri, mergeau la chilia lor si luau seama cum petrec la chilii, cu ce se indeletnicesc si cum isi pazesc pravila, rugaciunea si datoria lor. Si luau seama, daca nu cumva au oarecare mandrie si parere intru ei, parandu-li-se ca fac lucruri bune si placute lui Dumnezeu, prin care se socotesc a fi vrednici de toata sfintenia si darurile lui Dumnezeu. Sau daca nu cumva li se arata lor ceva vedenie si naluciri desarte in visuri sau aievea si parandu-li-se lor ca sunt lucruri dumnezeiesti si ingeresti, se incred acelora, si se biruiesc de trandavie si lenevie si nu-si pazesc randuiala dupa datoria lor : pravila, rugaciunea, lucrul mainilor. Sau de sunt cumva surpati de ganduri rele si necuvioase, sau de spurcata pofta si razboiul curviei. Pentru acestea parintii cei mai batrani pururea cercetau si ispiteau pe fratii cei mai tineri si-i invatau din sfintele si dumnezeiestile Scripturi si-i intareau spre buna nevointa. Fratii cei mai tineri mergeau adesea la parintii cei mai batrani cu cuvioasa smerenie si plecaciune si isi aratau patimile, gandurile si cugetele lor si-i intrebau, ce se cade a face ca sa fie placuti lui Dumnezeu si sa-si mantuiasca sufletele. Iar Domnul, vazand cuvioasa smerenie si plecaciune ale celor tineri catre cei batrani si dragostea celor batrani catre cei tineri, le da lor indestulat darul Sau in inimile lor si cuvantul Sau in gandurile batranilor. Cand mergeau fratii cei mai tineri la parintii cei mai batrani, cu smerenie si plecaciune se jeluiau de neputintele si patimile si supararile lor si-i intrebau ce vor face pentru folosul si mantuirea sufletului lor. Atunci batranii deschizandu-si gurile, le da Dumnezeu cuvant si indata stiau ce vor zice si ce vor raspunde fratilor celor ce ii intrebau, ca sa-i foloseasca si indata ii foloseau. Si de era fratele cat de cazut si deznadajduit, daca mergea la vreun parinte si ii spunea caderea si scarba sa, batranul indata il ridica si il mangaia. Si asa unii pe altii se intareau, se imbarbatau si se indemnau spre nevointa mantuirii. Iar acum a inceput sa se stinga si sa se raceasca dragostea dintre frati, caci parintii cei mai batrani n-au parinteasca iubire catre fratii cei mai tineri, nici purtare de grija pentru cercetarea, invatatura, indemnarea si mantuirea lor, ci fiecare numai pentru sine se ingrijeste, iar pentru povatuirea si indreptarea fratelui sau nici nu gandeste. Fratii cei mai tineri n-au cuvioasa smerenie si plecaciune catre parintii cei mai batrani, nici nu merg la dansii sa-si arate lor patimile, neputintele si supararile si sa-i intrebe cuvant de folosul mantuirii, ci fiecare se socoteste pe sine a fi indestulat cu stiinta, priceperea si intelepciunea sa. Pentru aceea, Dumnezeu vazand atata mandrie, neiubire si nebagare de seama intre frati, a inceput a ridica si a lua darul Sau dintre frati si cuvantul Sau cel de invatatura folositoare din gurile batranilor atat de mult, incat de ar si merge cineva la vreun cuvant pentru folosul mantuirii, el nu stie ce sa raspunda ca sa-l foloseasca pe fratele. Cuvantul lui Dumnezeu s-a luat din gura batranilor. Si asa, fratilor, cei ce voiti sa va folsiti si sa va mantuiti sufletele cu acest parintesc si smerit cin calugaresc, pe care l-ati iubit si l-ati primit si in care v-ati imbracat, desteptati-va si luati seama, cercati-va pururea si va ispititi si vedeti, oare mergeti pe urmele si calea fratilor prea cuviosilor parintilor nostri celor mai dinainte, al caror cin si oranduiala ati primit, sau pe alt drum, intr-alta parte rataciti si mergeti. Si cunoscand fiecare ratacirea sa din urma si calea prea cuviosilor parinti, indata sa va intoarceti la calea si obiceiurile prea cuviosilor si fericitilor parinti si asa Dumnezeu iaraasi va va da indestulat darul Sau in inimile voastre si cuvantul Sau in gurile batranilor vostri, asemenea parintilor nostri celor dinainte. Si va veti invata si va veti indrepta, povatuindu-va si folosindu-va unul pe altui si va veti mantui toti si nici unul din voi nu va pieri. Iar de nu veti urma prea cuviosilor parinti celor mai dinainte si nu veti pazi obiceiurile, randuiala si invataturile lor, sa stiti ca in zadar ati primit si purtati cinul si oranduiala calugareasca si traiti prin manastiri si prin pustii, neavand rabdare, smerenie si dragoste frateasca. In zadar este tacerea voastra si pravila si citirea voastra cea multa, in care va nadajduiti si va pare ca va va mantui. In zadar este rugaciunea voastra cea intru multa vorba si postul si infranarea voastra. Acestea nimic nu va vor folosi voua, caci cu toate acestea, in pieirea vesnica veti merge de nu veti urma sfintilor parinti si obiceiurilor si oranduielilor lor cu rabdare, smerenie si dragoste frateasca. Sa stiti, ca alt drum si alt chip nu este calugarului, decat numai drumul sfintilor prea cuviosilor parinti al caror chip si cin il purtati.

8) Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.

9) Zis-a un batran oarecare : fiilor, eu niciodata, din tineretile mele, n-am vrut sa ma folosesc numai pe mine, iar pe fratele meu sa-l las nefolosit. Totdeauna m-am silit dupa putinta mea, ca sa-l folosesc pe fratele meu intai si apoi pe mine, stiind ca folosul fratelui meu este roada mea.

10) Un frate oarecare, foarte cucernic si iubitor de Dumnezeu, avea mare dragoste catre un sihastru iscusit. Odata mergand dupa obiceiul sau la acel sihastru, ( precum de multe ori mergea la dansul pentru cercetarea si dragostea frateasca ), l-a aflat pe el mort. Cercetandu-i el hainele, a gasit intr-insele opt galbeni de aur, pe care vazandu-i, se mira si luandu-i a inceput sa planga si sa se tanguiasca cu amar, socotind ca se va fi maniat Dumnezeu pe acel batran pentru acei bani si-l va fi pedepsit. Si asa plangand si tanguindu-se, s-a rugat lui Dumnezeu ca sa-i descopere si sa-i arate lui un semn. Rugandu-se el, i s-a aratat ingerul Domnului si i-a grait, zicand : ce-ti este tie de plangi asa pe acest sihastru ? Zis-a lui fratele : plang, caci iata, am gasit la dansul opt galbeni, pentru care mi se pare ca se va fi scarbit Dumnezeu de dansul si-l va fi trimis la pedeapsa de vreme ce sihastrilor traind in pustie, nu li se cade sa stranga si sa tina la sine bani, ca nu le sunt trebuitori. Raspuns-a ingerul : de voiesti ca sa te instiintez de aceasta, adu-ti aminte de milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui de oameni, ca de ar fi toti cu totut desavarsiti, unde s-ar arata milostivirea lui Dumnezeu si iubirea Lui ? Acestea zicand ingerul, s-a facut nevazut. Iar fratele a cunoscut prin aceasta ca a dobandit iertare sihastrul si s-a mangaiat, multumind lui Dumnezeu pentru negraita iubire de oameni si asa, ingropand trupul batranului, a mers la chilia sa.

11) Ziceau batranii ca ceea ce este al aproapelui trebuie fiecare sa simta si sa patimeasca impreuna cu el intru toate, sa se bucure impreuna si sa planga impreuna. Si asa sa se afle, ca si cum ar fi purtat trupul aceluia, precum este scris : un trup suntem intru Hristos. Si iarasi : a celor ce au crezut, inima era una singura.

12) Povestit-a un batran : patru batrani s-au prins intre dansii sa traiasca intr-un suflet impreuna in veacul acesta si iarasi impreuna sa se afle in ceruri, crezand cuvantul stapanesc ce zice : daca doi din voi se vor uni pe pamani pentru tot lucrul ce il vor cere, va fi lor de la Tatal Meu care este in ceruri. Deci trei dintre dansii petrecand in nevointa, se linisteau in pustie. Iar celalalt le slujea la trebuinitele lor. S-a intamplat ca doi s-au sfarsit in Hrisfos si s-au dus la loc de odihna, iar doi au ramas pe pamant, slujitorul adica si unul din cei ce se linisteau. Si din zavistia vrajmasului, slujitorul a cazut in curvie. Si s-a descoperit unuia din batranii cei vazatori cu mintea, ca cei doi ce s-au savarsit, se rugau lui Dumnezeu pentru fratele slujitor, zicand : da ca fratele sa fie mancat de leu, sau alta fiara, ca spalandu-se de pacat, sa vina in locul acesta in care suntem si sa nu ramana jos unirea noastra. Si pe cand se intorcea fratele de la ascultarea sa, l-a intalnit un leu si cauta sa-l omoare dar a cunoscut ce s-a intamplat si cel ce se linistea, caci i se descoperise lui. De aceea, sta la rugaciune, rugandu-se lui Dumnezeu pentru fratele si indata a stat leul. Iar cei doi parinti, care acum se savarsisera, se rugau lui Dumnezeu, zicand : rugamu-ne Tie, Stapane, sa fie mancat de leu si sa vina impreuna cu noi in fericirea aceasta si nu asculta, Sfinte, pe cel ce se roaga Tie pe pamant ! Iar batranul cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu sa fie miluit fratele si sa scape de leu. Si a ascultat Dumnezeu rugaciunea lui si a zis celor ce erau in cer : drept este sa-l ascult pe el, caci voi aici sunteti intru odihna, izbavindu-va de sudorile si ostenelile vietii, iar acela, obosit este intru ostenelile trupului si apoi se lupta cu duhurile rautatii. Drept este aceluia sa-i dau darul. Deci indata s-a departat leul de la frate, care venind la chilie l-a aflat pe batran inca plangand pentru dansul. Apoi i-a povestit lui toate cate i s-au intamplat si a marturisit pacatul pe care l-a facut si cunoscand ca l-a umilit Dumnezeu, s-a pocait si in putina vreme a venit la masura cea dintai, ostenindu-se impreuna cu el si batranul. Apoi au adormit si ei si s-a descoperit batranului celui cu mintea vazator, cum, ca toti patru s-au asezat la un loc, dupa fagaduintele cele nemincinoase ale Domnului nostru Iisus Hristos.

13) A venit odinioara un frate la un batran si i-a zis : parinte, fratele meu ma slabanogeste, ducandu-se aici si acolo si ma necajeste. Iar batranul l-a rugat, zicand : poarta neputinta fratelui tau si Dumnezeu vazand lucrul rabdarii tale, il intoarce pe el, ca nu este lucru cuviincios sa porti pe cineva cu asprime, caci drac pe drac nu scoate, ci mai vartos cu bunatatea, fiindca si Dumnezeul nostru cu binele ii poarta pe oameni. Si a povestit batranul, zicand : erau in Tebaida doi frati. Unui luptat fiind de razboiul curviei si stapanit de ganduri, zicea catre celalalt : ma duc in lume. Iar celalalt plangand, zicea : nu te las, frate, sa mergi in lume si sa-ti pierzi toate ostenetile tale si fecioria ta. Dar acela nu-l asculta, zicand : nu sed, de nu ma voi duce. Deci sau vino cu mine si iarasi ma voi intoarce cu tine, sau slobozeste-ma si voi ramane in lume. Nedumerindu-se fratele, s-a dus la un batran si i-a povestit lui acestea. Iar batranul i-a zis : du-te cu dansul si Dumnezeu pentru osteneala ta nu-l va lasa sa cada ! Si sculandu-se au venit in lume. Dupa ce au ajuns la un sat, vazand Dumnezeu osteneala cea pentru dragostea fratelui, a ridicat razboiul de la fratele cei ce se lupta si usurandu-se acela, i-a zis lui : iata, frate, socoteste ca am pacatuit, dar ce am dobandit din aceasta ? Sa ne intoarcem la chilie. Si s-au intors nevatamati amandoi.

14) A zis un batran ca smerenia poate mai mult decat toata sila si a povestit si un lucru ca acesta : erau doi episcopi aproape unul de altul si erau odinioara suparati unui asupra celuilalt. Unul era bogat si puternic, iar celalalt smerit. Si cauta cel puternic sa-i faca rau celuilalt. Iar cel smerit auzind aceasta, zicea catre clerul sau : o sa-l biruim cu darui lui Dumnezeu. Si i-au zis clericii : stapane, cine poate sa-l biruiasca ? Iar el zicea : rabdati, fiilor si veti vedea mila lui Dumnezeu ! Asadar pandea si cand avea acela un praznic de sfintii mucenici, a luat clerul, a iesit si le-a zis : veniti dupa mine si orice ma veti vedea pe mine ca fac, faceti si voi si o sa-l biruim. Deci mergand dupa dansul isi ziceau : oare ce are sa faca ? Si dupa ce au venit l-au aflat facand slujba si toata cetatea era adunata acolo. Atunci episcopul a cazut in genunchi la picioarele celui puternic impreuna cu clerul sau, zicand : iarta-ne pe noi, stapane, robii tai suntem ! Acela spaimantandu-se de ceea ce a facut, umilindu-se, caci Dumnezeu schimbase inima lui, l-a prins de picioare zicand : tu esti stapan si parinte ! Si de atunci s-a facut mare dragoste intre dansii. Si zicea cel smerit catre clerul sau : nu va ziceam voua, fiilor, ca vom birui prin bunatatea lui Dumnezeu ? Deci si voi cand aveti vrajba cu cineva, aceasta faceti si veti birui cu darui lui Dumnezeu.

15) Un frate slujea unui batran bolnav si s-a intamplat de s-a slabanogit trupul batranului si a scos o buba cu putoare si-i zicea fratelui gandul : fugi, ca nu poti suferi putoarea aceasta. Iar fratele luand un harb, lua puroiul bolnavului si ii zicea lui gandul : fugi ! El raspundea gandului : de voi vrea sa fug, din acesta voi bea. Si iar ii zicea gandul : nici nu fugi, nici nu bei putoarea aceasta ! Iar fratele se ostenea si rabda slujind batranului. Si vazand Dumnezeu osteneala fratelui, l-a vindecat pe batran.

16) Niste frati din Schit au sezut sa curete funii. Unul dintr-insii bolnav fiind din pricina nevointei si tusind, scuipa, si fara sa vrea ajungea scuiparea asupra unui frate si se supara acela de gandul sau sa-i zica bolnavului : inceteaza sa scuipi asupra mea ! Dar tot el se punea impotriva gandului, zicand : de voiesti sa mananci din scuipat, zi-i ! Si gandului zicea : nici mananca, nici nu-i zice !

17) Doi frati erau la chilii si cei care era cel mai batran, il ruga pe cei mai tanar, zicand : sa petrecem impreuna, frate. Iar el zicea : eu sunt pacatos si nu pot sa petrec impreuna cu tine, avvo. Acela il ruga pe dansul, zicand : cu adevarat putem. Si era batranul curat si nu voia sa auda ca fratele are ganduri de curvie. Deci i-a zis fratele : lasa-ma o saptamana si iarasi vom vorbi ! Si dupa o saptamana, vrand cel mai tanar sa-l incerce, i-a zis : in mare ispita am cazut, avvo, saptamana aceasta, ca ducandu-ma in sat pentru o trebuinta, am cazut cu o femeie. Zis-a lui batranul : este pocainta ? Raspuns-a fratele : este, cu adevarat. Zis-a batranul : eu port jumatate din pacat si tu cealalta jumatate. Atunci i-a zis lui fratele : acum putem sa fim impreuna. Si au petrecut impreuna pana la sfarsitul lor.

18) S-au dus odinioara trei frati la seceris si si-au luat lor saizeci de masuri de aratura. Unul dintr-insii s-a bolnavit in chiar ziua dintai la chilia sa. Si a zis unui din doi, celuilalt : iata, frate, vezi ca s-a imbolnavit fratele nostru ! Sileste-ti tu putin gandul si eu si vom secera partea lui prin rugaciunile sale ! Dupa ce s-a sfarsit lucrul, vrand sa mearga si sa-si ia plata l-a chemat pe fratele, zicand : vino, ia-ti plata ta, frate ! Acela a zis : care plata sa iau, nesecerand ? Iar ei au zis : cu rugaciunile tale am facut si secerisul tau si vino, ia-ti plata ta ! El insa nu credea. Deci multa indoiala facandu-se intre dansii, s-au dus sa se judece la un batran mare. Si i-a zis fratele : parinte, am mers toti trei sa seceram si in ziua cea dintai m-am imbolnavit si ma silesc fratii pe mine care nici un ceas nu am secerat, sa iau plata pentru secerisul pe care ei l-au secerat. Si a mai zis : toti trei am luat saizeci de masuri de aratura sa le seceram. Si de am fi fost toti trei nu am fi putut sa le seceram, iar cu rugaciunile fratelui amandoi degraba am savarsit secerisul. Noi ii zicem lui : ia-ti plata ta dar el nu vrea. Iar batranul auzind, s-a minunat si a zis fratelui celui ce era impreuna cu ei : suna, sa se adune toti fratii ! Si dupa ce au venit toti, le-a zis lor batranul : veniti, fratilor, auziti astazi judecata dreapta ! Si le-a vestit lor toate. Iar ei l-au obligat pe fratele sa-si ia plata si sa faca cu ea ce va voi. Si s-a dus fratele plangand si mahnit.

[A] [C] [D] [E] [F] [G] [H] [I] [Il] [L] [M] [N] [O] [Om][P] [PS] [R] [S] [T] [Th] [V] [X] [Y] [Z]

 

Cuvinte din batrani pe capitole

 

[1] [2] [3] [4] [5] [6] [7] [8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17] [18] [19] [20] [21] [22] [23] [24] [25] [26] [27] [28]