biserica.org:compendium:carti:predici:cleopa:triod: Infricosata Judecata


 

COMPENDIUM DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

DIN PREDICILE PARINTELUI ILIE CLEOPA

Predica la Duminica lasatului sec de carne
( a Înfricosatei Judecati )
Despre înfricosata Judecata de apoi

Pentru ca noi toti trebuie sa ne înfatisam înaintea Judecatii lui Hristos,
ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau
(II Corinteni 5, 10)

Iubiti credinciosi,

Astazi am auzit toti cei de fata cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea Înfricosata Judecata de apoi. Sa stiti ca nici un lucru de la întemeierea lumii si pîna la sfîrsitul veacurilor nu este mai înfricosat ca venirea Domnului la Judecata de apoi. Nici îngerii nu pot sa ne spuna cu deamanuntul despre acea preaînfricosata venire a Domnului, cînd va judeca toate neamurile pamîntului de la Adam si pîna la sfîrsitul lumii. Noi, fiind prea neputinciosi si nepriceputi, nu vom putea vorbi despre acea negraita spaima si înfricosatoare venire a Domnului.

Dar din cele ce am auzit astazi în Sfînta Evanghelie si din cele ce arata dumnezeiasca Scriptura, precum si din învataturile Sfintilor Parinti despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici cîteva învataturi dupa a noastra slaba pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Si vom arata mai întîi cu marturii din Sfînta Scriptura, în ce chip va veni Domnul si care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecata vor fi trîmbitele cele ceresti. Acest adevar ni-l arata Mîntuitorul, zicînd: Si va trimite pe îngerii Sai, cu sunet mare de trîmbita (Matei 24, 31). De aceea si Sfîntul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecatii de apoi "ziua trîmbitei si a strigarii" (Sofonie 1, 16). Marele Apostol Pavel, despre învierea mortilor si glasul trîmbitei ceresti, zice: Deodata, într-o clipeala de ochi, la trîmbita cea de apoi; caci trîmbita va suna si mortii vor învia nestricaciosi . Si în alt loc, aratînd ca trîmbitele vor însoti pe Domnul la Judecata, zice ca: Însusi Domnul, întru porunca, la glasul arhanghelului si întru trîmbita lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Corinteni 15, 52-53; I Tesaloniceni 4, 16).

Sfîntul Ierarh Grigorie Teologul, aratînd taria glasului si puterea acelor trîmbite care vor anunta venirea Domnului, zice: "Înfricosat este glasul trîmbitelor, la care se supun stihiile, care despica pietrele, care vor deschide mormintele, care vor descoperi cele mai dedesubt, care vor zdrobi si vor sfarîma porti de arama si vor dezlega si vor risipi legaturile mortii".

Al doilea semn, care se va arata dupa sunarea cea cu mare strigare a trîmbitelor, va fi învierea mortilor. Dar oare, fratii mei, în ce fel vor fi trupurile dreptilor si ale pacatosilor la învierea cea de apoi? Oare vor învia asa cum le punem noi în sicrie si în morminte? Nu, caci mare deosebire vor avea trupurile oamenilor la învierea cea de apoi de trupurile de acum. Trupurile dreptilor, în vremea Judecatii de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul stralucirii, al usurimii, al subtiratatii si al nepatimirii. Deci fiecare trup al celor drepti, cu nemasurata raza ca soarele va straluci, dupa cum si Însusi Stapînul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos a zis: Atunci dreptii vor straluci ca soarele întru Împaratia Tatalui lor (Matei 13, 43).

Prea minunata va fi atunci acea usurime si lesne miscare a trupurilor dreptilor încît sa poata umbla în fiecare parte a lumii dupa voia lor, fiindca nici o întîrziere nu le va pricinui lor greutatea. Aceasta o arata si înteleptul Solomon care zice: Ca niste scîntei care se lasa pe miriste asa vor fi (Întelepciunea lui Solomon 3, 7) caci scînteile cînd sunt purtate de vînt, pretutindeni cu mare usurinta se raspîndesc. Trupurile dreptilor vor avea si subtiratate, încît cu toata lesnirea sa poata trece prin celelalte materii. Asa a trecut trupul Stapînului nostru Iisus Hristos dupa înviere, prin acea piatra mare care zacea deasupra mormîntului, fara a rupe pecetile si a intrat prin usile încuiate în casa în care erau ucenicii adunati de frica iudeilor, ca un duh preasubtire care nici în ziduri nu se tine, nici în usi nu se împiedica.

Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfîntul Apostol Pavel zice: Se seamana întru stricaciune, înviaza întru nestricaciune (I Corinteni 15, 42). Iata darul nepatimirii. Se seamana întru necinste, înviaza întru slava . Iata darul stralucirii. Se seamana întru slabiciune, înviaza întru putere . Iata darul usurimii. Se seamana trup firesc, înviaza trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43-44). Iata darul subtiratatii.

Sa aratam pe scurt si în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor pacatosi osînditi la munca vesnica. Mare va fi deosebirea trupurilor celor pacatosi de trupurile luminate ale dreptilor si sfintilor lui Dumnezeu. Fiindca în loc de stralucire, se vor îmbraca cu adînc de întuneric care va fi asemenea cu prea adîncul întuneric al iadului. In loc de frumusete, trupurile pacatosilor vor avea urîciune plina de scîrba. In locul usurimii trupurilor dreptilor, trupurile pacatosilor vor fi prea grele si greu de miscat, ca sa nu urmeze cu osîrdie dumnezeiestile porunci. Caci singure trupurile acestea ale pacatosilor vor fi spre munca vesnica si fara sfîrsit.

Iubiti credinciosi,

Ce alte semne vor urma înaintea venirii Domnului la judecata? Citim în Sfînta Evanghelie ca atunci se va arata pe cer semnul Fiului Omului (Matei 24, 30), care, dupa întelesul Sfintilor Parinti este Crucea lui Hristos pe care si-a dat duhul (Ioan 19, 30). Unii zic ca îndata ce se va arata Crucea pe cer, se va însemna cu acest semn fruntea tuturor dreptilor (Apocalipsa 7, 3). Vazînd semnul Sfintei Cruci pe cer, vor plînge toate neamurile pamîntului (Matei 24, 30). Dar pentru ce vor plînge la aratarea ei toate neamurile pamîntului? Vor plînge atunci toate popoarele pentru ca vor cunoaste al cui este semnul Sfintei Cruci; vor plînge toti care nu au cinstit Sfînta si de viata facatoare Cruce, altarul cel preasfintit cu Sîngele lui Hristos si semnul venirii Lui. Ce vor zice atunci pagînii, necredinciosii si sectantii care n-au cinstit Sfînta Cruce si nu s-au închinat semnului Fiului Omului?

Dupa aratarea Sfintei Cruci pe cer, la înfricosata Judecata va veni Iisus Hristos întru slava si putere, cum spune în dumnezeiasca Evanghelie: Si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa (Matei 24, 30).

Iata si cîteva prealuminate marturii care ne arata slava cea negraita cu care va veni Domnul la înfricosata Judecata. Sfîntul prooroc David, zice: Foc înaintea Lui va merge si cu vapaia va arde împrejur pe vrajmasii Lui (Psalm 49, 4). Si iarasi: Luminat-au fulgerele Lui lumea, vazut-a si s-a cutremurat pamîntul; muntii ca ceara s-au topit de fata Domnului, de fata Domnului a tot pamîntul; vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut toate popoarele slava Lui (Psalm 96, 4-6).

Iar marele prooroc Isaia, despre înfricosata venire a Domnului, zice: Caci Domnul vine în vapaie si carele Lui sunt ca o vijelie, ca sa dezlantuie cu fierbinteala mînia Lui si certarea Lui cu vapai de foc. Domnul va judeca cu foc si cu sabie pe tot omul si multi vor fi cei care vor cadea de bataia Domnului! (Isaia 66, 15-16). Iar lînga înfricosatul scaun cel de vapaie al Domnului va sta Preasfînta si Preacurata Nascatoare de Dumnezeu de-a dreapta tronului Preavesnicului Împarat, dupa cum este scris: De fata a stat împarateasa de-a dreapta Ta ... (Psalm 44, 11).

Înaintea Domnului vor merge arhanghelii cei mai întîi statatori, iar dupa acestia stapîniile, începatoriile si înaintea lor Arhanghelul Mihail, încins cu sabie de vapaie si stralucind ca un fulger si ca un mai mare ostas al marelui Împarat. Apoi vor urma Apostolii, mucenicii, ierarhii si multimea cea fara de numar a Îngerilor si Sfintilor, cu sabii cu doua taisuri în mîinile lor, ca sa razbune pe neamuri si sa pedepseasca pe popoare (Psalm 149, 6-7). Oare cine va putea sa stea atunci înaintea Judecatorului Celui Preaînfricosator si nemitarnic?! Acestea le-a cugetat si Proorocul Isaia, care zice: Intrati în crapaturile stîncilor si va ascundeti în pulbere de la înfricosata fata a Domnului si de la stralucirea slavei Lui (Isaia 2, 10).

Sfîntul Evanghelist Matei spune urmatoarele despre venirea Domnului: Vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu slava multa . Si iarasi zice: Cînd va veni Fiul Omului întru slava Sa si toti sfintii îngeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale (Matei 24, 30; 25, 31). Sfîntul Evanghelist Luca, de asemenea Îl arata venind pe nori cu putere si cu slava multa (Luca 21, 27).

Dupa cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, Judecata de apoi se va face în vazduh, deasupra vaii lui Iosafat, unde vor fi adunate toate neamurile si limbile, de la primul Adam pîna la ultimul om. Apoi îi va desparti pe unii de altii, precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stînga (Matei 25, 32-33). Dupa aceasta vesnica despartire a celor buni de cei rai, va începe judecata cea mare.

Dar cine ne va pîrî atunci în fata Dreptului judecator? Însasi faptele noastre rele pe care le-am facut si nu ne-am pocait. Apoi ne vor osîndi duhovicii, carora nu ne-am spovedit de toate pacatele, nici am facut canon pentru ele. Apoi ne vor osîndi îngerii care ne-au fost pazitori de la botez, pe care nu i-am ascultat. Ne vor osîndi si îngerii care au scris toate faptele noastre din copilarie. Dar cel mai mare pîrîs care ne va pîrî si ne va cere pedeapsa si osînda vesnica de la Dumnezeu în ziua cea mare a Judecatii de apoi, va fi diavolul pe care noi acum îl ascultam si facem voile lui si nu ne pocaim în fiecare zi de cele ce facem.

Vai de noi! Ce vom face atunci daca ne va gasi moartea si judecata nespovediti si nepocaiti? Ce ne va folosi atunci viata aceasta amagitoare si trecatoare în care acum ne desfatam? Ca ne legam cu inima de ea si de grijile veacului de acum, încît uitam de moartea care vine si de osînda cea vesnica care ne asteapta în ziua cea mare a Judecatii de apoi. Vedeti, fratii mei, cum toti murim si nimeni din oameni nu ramîne pe acest pamînt, oricine ar fi el. Vedeti ca cel ce moare, de fata fiind noi, i se leaga limba, i se schimba ochii, îi tace gura, i se opreste graiul, cînd vede pe dumnezeiestii îngeri cum cheama sufletul din trup! Atunci macar împarat de ar fi, macar sluga, macar stapînitor a toata lumea, tot se cutremura, se tulbura, se înspaimînteaza, vazînd puteri înfricosate, vazînd chipuri straine, vazînd fete aspre si posomorîte, vazînd rînduielile îngeresti pe care niciodata nu le-a mai vazut.

Atunci luînd îngerii sufletul prin vazduh, îl duc la judecata, întru care stau începatoriile, stapîniile si tiitorii de lume ai puterilor celor potrivnice, pîrîsii nostri cei amari, vamesii cei cumpliti, si luatorii de seama si îngerii în vazduh întîmpinîndu-l, cer seama si îl socotesc si îi aduc înainte pacatele lui si zapisele lui cele din tinerete, cele din batrînete, cele de voie si cele fara de voie, cele prin lucru, cele prin gînduri si cele prin aduceri aminte. Multa este frica acolo, mare este cutremurul ticalosului suflet a-tunci, care patimeste de la multimea milioanelor de diavoli.

Iubiti credinciosi,

Evanghelia Duminicii de azi este cea mai înfricosatoare din tot cursul anului, pentru ca ne vorbeste despre sfîrsitul lumii care este tot mai apropiat si de marea Judecata de apoi a tuturor oamenilor si a îngerilor rai. Aceasta este a treia si ultima Duminica pregatitoare pentru Sfîntul si marele Post, pentru ca ne aduce aminte de sfîrsitul veacurilor, de Judecata, de osînda vesnica a pacatosilor si de rasplatirea dreptilor în Împaratia Cerurilor. Cine va cugeta la toate acestea, va trece cu folos curgerea Sfîntului Post, se va împaca cu aproapele sau, se va ruga mai mult, se va spovedi cu cainta de pacatele sale si va primi cu mare evlavie Trupul si Sîngele Domnului nostru Iisus Hristos. Iata folosul acestei Duminici.

Se cuvine sa ne amintim ca la Judecata de apoi, Dreptul Judecator va spune celor de-a dreapta Sa: Veniti, binecuvîntatii Parintelui Meu, mosteniti împaratia cea pregatita voua de la întemeierea lumii, caci flamînd am fost si Mi-ati dat sa manînc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati îmbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine... Adevarat zic voua, întrucît ati facut unuia dintr-acestia ai mei prea mici, Mie Mi-ati facut (Matei 25, 34-40).

Vedeti, fratii mei, cîta putere are la Dumnezeu milostenia si iubirea aproapelui? Vedeti ca milostenia se lauda asupra judecatii? Vedeti ca cine face milostenie la saracii suferinzi, atît materiala pentru trup, cît si spirituala pentru suflet, acela se mîntuieste cel mai usor? Vedeti ca mai mare decît toate faptele bune este dragostea si fiica ei milostenia? De aceea va îndemn ca pe aceasta s-o iubiti, pe aceasta s-o lucrati mai mult decît pe toate celelalte, mai ales în sfintele posturi, si veti avea rasplata vesnica în ceruri.

Auziti ce zice Dreptul Judecator si celor zgîrciti si rai de la stînga Sa, care nu fac milostenie în viata: Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si îngerilor lui, caci flamînd am fost si nu Mi-ati dat sa manînc... (Matei 25, 41-45). Vedeti ce mare este pacatul lacomiei si al neiubirii de oameni.

Sa ne fereasca Dumnezeu de acest cumplit pacat. Iar noi sa începem Sfîntul Post chiar de astazi, lasînd sec de carne. Apoi sa ne împacam cu toti ai nostri, sa postim, sa ne rugam si sa facem milostenie si orice fapta buna, dupa putere.

De vom face asa, vom trece Postul Mare cu mult folos, vom ajunge cu bine la Învierea Domnului, iar la Judecata de apoi vom auzi pe Hristos zicîndu-ne cu dulce glas: Veniti, binecuvîntatii Parintelui Meu, mosteniti împaratia cea pregatita pentru voi de la întemeierea lumii. Amin.