Predica la Duminica a II-a a Sfîntului si Marelui Post
( a Sfîntului Grigorie Palama )
Despre puterea credintei celor multi

Si vazînd Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate îti sunt pacatele tale! (Marcu 2, 5)

Iubiti credinciosi,

Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de nemarginite învataturi. În predica de azi vom vorbi despre puterea rugaciunii facuta cu credinta de mai multi. Caci, precum cînd se aprind mai multe lumînari într-o camera întunecata, mai mare lumina se face si precum cînd se aduna mai multi carbuni la un loc mai multa caldura dau, asa si credinta mai multora, mai mare trecere are înaintea lui Dumnezeu.

Acest adevar se vede din multe marturii ale Sfintei Scripturi, dar si din învatatura Sfintei Evanghelii ce s-a citit astazi. Sa luam, de pilda, cuvîntul pe care l-a zis Domnul: Si vazînd Iisus credinta lor, a zis slabanogului: Fiule, iertate îti sunt pacatele tale! Vedeti, fratii mei, ca nu a zis Domnul "vazînd credinta slabanogului", ci "a lor", adica a acelora care purtau pe pat pe acel slabanog. Cu adevarat, daca cei patru care purtau pe slabanog nu ar fi avut mare credinta, nu ar fi facut atîta osteneala cu cel bolnav ca sa-l aduca în fata Mîntuitorului. Caci ei, vazînd mare multime de oameni care înconjurau pe Mîntuitorul, si neputînd sa strabata cu slabanogul pîna în fata Domnului, au aflat alt chip de a-l apropia de Hristos. Au descoperit casa unde era Domnul si au coborît patul cu bolnavul, cu mare greutate si osteneala reusind sa-l aseze în fata Mîntuitorului, avînd mare credinta ca daca-l va vedea Hristos va face mila cu el si-l va vindeca de boala lui.

Dupa credinta lor tare si neîndoielnica au dobîndit cele ce asteptau. Caci vazînd Mîntuitorul nostru cel Preasfînt si Milostiv credinta si osteneala lor, a zis slabanogului: Fiule, iertate îti sunt pacatele tale ! Apoi a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. Si s-a sculat îndata sanatos, luîndu-si patul, a iesit înaintea tuturor încît erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicînd: Asemenea lucruri nu am vazut niciodata (Marcu 2, 5-12). Vedeti, fratii mei, minune preaslavita facuta de Domnul pentru "credinta lor", adica a slabanogului si a celor care-l purtau pe El!

Dar oare numai atunci a facut Mîntuitorul minuni preaslavite pentru credinta celor multi? Nu, cu adevarat nu. Domnul Dumnezeul si Mîntuiorul nostru Iisus Hristos este Acelasi din veac si pîna la sfîrsitul veacurilor, preabun, milostiv, si preaîndurat fata de toti care cred în El întru adevar (Psalm 144, 18). Caci vedem zilnic mii si mii de crestini, care si astazi alearga la El cu credinta si cu inima zdrobita, fara îndoiala, si îndata cunosc mila si ajutorul Lui în toate nevoile si necazurile lor.

Zice Preasfîntul Duh în Psalmi: Mîntui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti care nadajduiesc spre Dînsul (Psalm 33, 21). Cine ar putea sa spuna sau sa scrie cîte nenumarate minuni face Prea Înduratul Dumnezeu cu toti cei ce-L iubesc pe El si alearga la Dînsul cu credinta neîndoielnica si statornica? Noi stînd aici în slujba binecredinciosilor crestini vedem si auzim de la multi multumirea pentru binefacerile primite de la Dumnezeu. Unul multumeste ca prin slujbele facute la Sfînta Biserica s-a facut sanatos de boala de care suferea; altul multumeste lui Dumnezeu ca i-a reusit copilul la scoala; altul ca a reusit la servici sau în casatorie; altul, ca l-a izbavit Dumnezeu de pagube, de vrajmasi, de primejdia care-l ameninta.

Acelasi Preabun si Preaîndurat Mîntuitor care a vindecat pe slabanogul din Evanghelia de azi pentru credinta lui si a celor care-l purtau, Acelasi face minuni nenumarate cu toti bunii credinciosi care alearga la El cu credinta dreapta si rugaciune fierbinte si statornica. Iar în ce fel credinta unora ajuta altora, de atîta ori am auzit în Sfînta Evanghelie cu femeia cananeeanca, cu sluga sutasului, cu fiul vaduvei din Nain si cu multi altii, de care nu este locul aici a-i pomeni.

Cititi în faptele Sfintilor Apostoli si veti vedea cît de mult poate rugaciunea celor multi, care se roaga în Biserica pentru cei din primejdii. Vedem ca Marele Apostol Petru, pentru marturisirea adevarului, a fost prins, legat si dus la temnita, unde era pazit de patru straji cu cîte patru ostasi. Deci Petru era pazit în temnita si se faceau rugaciuni neîncetat pentru el de catre Biserica. Si iata îngerul l-a desteptat, zicînd: Scoala-te degrab! si lanturile i-au cazut de pe mîini. Si a zis îngerul catre el: Încinge-te si încalta-te cu sandalele , si el a facut asa. Si i-a zis: Îmbraca-te si vino dupa mine . Si iesind, mergea dupa înger, dar nu stia ca fapta îngerului este adevarata, ci i se parea o vedenie.

Si trecînd de straja întîi si de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate si poarta s-a deschis singura si, iesind, a trecut o ulita si îndata îngerul Domnului s-a departat de el. Iar Petru venindu-si în sine, a zis: Acum stiu cu adevarat ca Domnul a trimis pe îngerul Sau si m-a scos din mîna lui Irod si din toata asteptarea poporului iudeilor (Fapte 12, 4-11). Ati auzit iubiti credinciosi ce mare si preaslavita minune a facut Preabunul Dumnezeu cu Apostolul Petru. Dar pentru ce? Pentru ca multimea credinciosilor în Biserica faceau neîncetat rugaciune catre Dumnezeu pentru el .

Iubiti credinciosi,

Asadar sa tinem minte ca unde sunt doi sau trei credinciosi adunati în numele Domnului, El este între ei (Matei 18, 20). Si cu atît mai mult Hristos este acolo unde sunt mai multi credinciosi care se roaga pentru cel ce este în primejdie sau are vreo cerere catre Dumnezeu. Nicaieri nu se pot ruga crestinii mai multi laolalta ca în sfintele biserici, unde rugaciunile lor si ale preotilor se unesc si ca tamîia se înalta la Dumnezeu, de unde le vine tuturor mila si ajutor celor ce au nevoie de mila Lui. Acolo preotul mijloceste în Sfîntul Altar catre Dumnezeu si pentru toti binecredinciosii crestini de pretutindeni.

Cele mai importante rugaciuni comune care se fac în bisericile noastre pentru credinciosi sunt mai ales doua: Sfînta Liturghie si Taina Sfîntului Maslu. Oare cîte minuni nu s-au facut si se fac astazi prin Sfînta Liturghie? În timpul ei, mai ales în sarbatori, se aduna cei mai multi credinciosi. Astfel rugaciunile lor comune, savîrsite cu multa credinta, se unesc cu rugaciunile preotilor din sfintele altare si contribuie cel mai mult la împlinirea cererilor lor.

Rugaciunile cu credinta ale preotilor, unite cu ale credinciosilor, savîrsesc cea mai mare minune ce are loc pe pamînt de la Hristos pîna astazi. Aceasta minune negraita este prefacerea pîinii si vinului în Trupul si Sîngele lui Hristos în cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, fara Sfînta Liturghie nu avem Sfînta Împartasanie, iar fara aceasta, nu ne putem uni cu Hristos, nu putem fi iertati si deci mîntuiti, ca zice Domnul: De nu veti mînca Trupul Meu si de nu veti putea bea Sîngele Meu, nu veti avea Viata întru voi.

Vedeti cît de mare este puterea si rolul Sfintei Liturghii? Vedeti ca Sfînta Liturghie este a noastra si sta la temelia mîntuirii noastre, pentru ca ne tine direct si permanent în legatura cu Hristos, cu sfintii din cer si cu oamenii de pe pamînt?

Alta minune a Sfintei Liturghii, ca rod al credintei si al rugaciunii în comun, este ca ea contribuie cel mai mult, pe lînga celelalte slujbe, la pastrarea credintei ortodoxe în lume. Ce s-ar întîmpla cu credinta noastra daca n-am face-o vie, lucratoare si mîntuitoare prin Sfînta Liturghie? Numai de aceea unii crestini se duc la secte pentru ca nu merg regulat la Sfînta Liturghie si nu simt puterea ei. Tot Sfînta Liturghie, ca o cununa a celor sapte Laude, contribuie mult si la unitatea, la împacarea, la apropierea si înfratirea crestinilor ortodocsi, ca fii ai Bisericii lui Hristos. De-a lungul celor doua milenii singura Biserica si slujbele facute în Sfintele lacasuri au adunat pe crestini în jurul preotilor si altarelor, i-au unit prin rugaciune în aceeasi credinta, le-au vindecat bolile, i-au dezlegat de pacate prin Sfînta Spovedanie, i-au unit cu Hristos prin rugaciune si Sfintele Taine si i-au calauzit în viata pe calea mîntuirii prin învatatura Sfintei Evanghelii.

Prin slujbe, prin cartile de cult, prin Sfînta Liturghie, prin predica si prin cîntarea în comun, Biserica Ortodoxa a pastrat, pe lînga unitatea de credinta si de simtire, si unitatea limbii, a culturii religioase vechi, si a întregii Traditii ortodoxe milenare. Or, toate acestea le consideram minuni si roduri ale credintei si rugaciunii celor multi.

Tot în cadrul Sfintei Liturghii Biserica face rugaciuni si scoate particele (miride) pentru adormiti, iar prin puterea jertfei lui Hristos izbaveste din iad multe suflete ale celor morti. Oare nu ne rugam cu totii la biserica pentru cei repausati ai nostri si împreuna cu preotii le cîntam "vesnica pomenire" si zicem: "Dumnezeu sa-i ierte?" Numai Dumnezeu stie cîte suflete sunt scoase din chinurile iadului, prin jertfa liturgica si prin parastase ca rod al harului preotiei si al rugaciunii comune.

Iata deci, ca rugîndu-ne împreuna cu preotii la biserica, contribuim la minunea iertarii si izbavirii din iad a multor suflete ale fratilor nostri care au murit nepregatiti. Vedeti cîte minuni se savîrsesc la Sfînta Liturghie ca rezultat al rugaciunii în comun? De aceea mare plata de la Dumnezeu au cei care merg regulat la biserica si se roaga pentru ei, pentru bolnavi, pentru binefacatori si raufacatori si pentru cei raposati. Mai ales pentru ei, ca sufletele celor ce au murit nepregatiti asteapta slobozire din osînda iadului prin rugaciunile Bisericii si ale noastre.

Alte minuni ale credintei si rugaciunii crestinilor în comun se fac prin taina Sfîntului Maslu. Aceasta este cea mai puternica rugaciune si slujba a Bisericii Ortodoxe pentru cei bolnavi. De aceea crestinii sunt datori sa ceara aceasta taina de la preoti ori de cîte ori au bolnavi în familie si sa participe la Sfîntul Maslu cît mai multi dintre ei, pentru ca, rugaciunea credintei va tamadui pe cei bolnavi si de vor fi facut pacate li se vor ierta" (Iacob 5, 15). Multi dintre dumneavoastra cred ca ati vazut bolnavi vindecati, sau în parte usurati, prin Taina Sfîntului Maslu si prin ungerea cu untdelemn sfintit. Altii ati mers, poate, pe la sfintele moaste si pe la icoanele miraculoase din tara si ati vazut sau ati auzit de bolnavi vindecati acolo în chip miraculos prin rugaciunea celor din jur si prin moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, citite de preot, cu post si credinta.

Iata doar cîteva din minunile savîrsite la biserica prin puterea credintei si rugaciunile celor multi.

Iubiti credinciosi,

Au trecut, cu ajutorul lui Dumnezeu, doua saptamîni din Sfîntul si Marele Post al Pastelui. Sa ne cercetam acum constintele si sa ne întrebam: Ne-am împacat cu semenii nostri prin iertare si cu Dumnezeu prin spovedanie la preot în aceste 14 zile de post? Am mers mai des la Sfînta Liturghie în aceste Duminici si ne-am învrednicit sa primim Trupul si Sîngele lui Hristos? Am postit de mîncare de dulce, de mînie, de betie si de tot pacatul de cînd am intrat în Sfîntul Post? Am facut milostenie la saraci si suntem hotarîti sa postim si sa ne rugam lui Dumnezeu pîna la Sfintele Pasti? Avem grija de cei dragi adormiti din neamul nostru si ne rugam pentru iertarea lor?

Cei care ati facut acestea, continuati sa va rugati, mergeti la biserica si va vindecati slabanogirea sufletului prin rugaciune, prin milostenie si prin pocainta. Iar cei care n-ati facut nimic pentru suflet în aceste zile sfinte de pocainta, nu amînati, ci începeti de acum a lucra mîntuirea dumneavoastra, pîna înca avem timp.

Va amintesc ca astazi Biserica Ortodoxa face pomenirea Sfîntului Ierarh Grigorie Palama, mitropolitul Tesalonicului în secolul al XIV-lea, ca sfînt si dascal al rugaciunii. El a fost dascal, lucrator si aparator al neîncetatei rugaciuni a lui Hristos. Cereti-i ajutorul si urmati dupa putere pe urmele rugaciunii lui.

De vom face asa vom avea mare folos sufletesc din toate, vom trece curgerea postului cu lucrare duhovniceasca si ne vom învrednici de slavita Înviere a lui Hristos Dumnezeu. Amin.