biserica.org:compendium:cărţi: Prohodul Domnului ... Starea I


 

Prohodul Domnului

 

STAREA I

 

 

 

 

 

 

 

 

Starea întâi

 

1. În mormânt, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,

Si s-au spaimântat ostirile îngeresti,

Plecaciunea Ta cea multa preamarind.

 

2. Dar cum mori, Viata,

Si cum sezi în mormânt?

Si împaratia mortii Tu o zdrobesti

Si pe mortii cei din iad îi înviezi?

 

3. Te marim pe Tine,
Iisuse Doamne,

Si-ngroparea îti cinstim si patimile,

Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.

 

4. Cel ce-ai pus pamântul
Cu masuri, Hristoase,

Astazi sezi în mic mormânt, Ziditorule,

Si din gropi, pe cei ce-au murit înviezi.

 

5. I-i-su-se al meu,
Împarat a toate,

De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?

Vrei sa dezrobesti neamul omenesc.

 

6. Stapânul a toate
Mort se vede acum

Si desertatorul gropilor celor morti

Se încuie-n groapa noua ca un om.

 

7. În mormânt, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,

Si cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut

Si viata lumii Tu ai izvorât.

 

8. Cu cei rai, Hristoase,
Ca un raufacator

Socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toti

Si ne-ai scos din amagirea celui rau.

 

9. Mai frumos cu chipul
Decât oamenii toti,

Ca un om se vede mort si fara de chip,

Cel ce toata firea a-nfrumusetat.

 

10. Iadul cum va rabda

Intrarea Ta, Doamne,

Si cum nu se va zdrobi întunecându-se,

De-a luminii Tale fulgere orbind?

 

11. Dulcea mea lumina
Si mântuitoare,

Cum în groapa întunecoasa Tu Te-ai ascuns?

O, rabdare de nespus si negrait!

 

12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,

Nici multimea far-de trup poate povesti

Taina îngroparii Tale, nestiind.

 

13. O, minuni straine!

O, ce lucruri noua!

Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,

Îngropat de mâinile lui I-o-sif.

 

14. În mormânt ai apus,

Dar de-al Tatalui sân

Nicicum nu Te-ai despartit, Hristoase al meu.

Acest lucru e strain si nefiresc!

 

15. Întreaga faptura

Recunoaste-n Tine:

Împarat adevarat, pe pamânt si-n cer,

Desi în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu!

 

16. Tu-n mormânt fiind pus

Ziditor Hristoase,

Temelia iadului s-a cutremurat

Si-ale mortilor morminte s-au deschis.

 

17. Cela ce în palma
Tot pamântul tine.

Sub pamânt acum cu trupul se afla mort,

Slobozind pe mortii cei legati în iad.

 

18. Din stricare, Doamne,

Viata mea o ridici;

Caci murind acum, la cei morti Te-ai coborît

Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit.

 

19. Ca lumina-n sfesnic,

Se ascunde acum

Sub pamânt, ca sub obroc, Trupul Domnului

Si din iad goneste întunericul.

 

20. Multimea de ostiri,

Cea duhovniceasca,

Împreuna cu I-o-sif si Nicodim

Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.

 

21. Murind Tu de voie,

În mormânt ai fost pus;

Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al meu,

De amara mea greseala m-ai scapat.

 

22. S-a schimbat faptura
Prin a Tale patimi,

Caci cu Tine-au patimit toate câte sunt,

Tiitor a toate cunoscându-Te.

 

23. Luând în pântece

A vietii piatra,

Cel a toate mâncator, iadul, a varsat

Pe toti mortii ce din veac i-a înghitit.

 

24. În mormânt nou Te-au pus,

Î nnoind, Hristoase,

Firea oamenilor, prin învierea Ta,

Dupa cum se cade unui Dumnezeu.

 

25. Pe pamânt ai venit,
Pe Adam sa-l mântui.

Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorât;

Pân-la iad, Stapânul meu, l-ai cautat.

 

26. Pamântul de frica
S-a miscat, Cuvinte,

Si luceafarul lumina sa si-a ascuns,

Apunând a Ta lumina sub pamânt.

 

27. Ca un om, ai murit
De-a Ta voie, Doamne,

Dar ca Dumnezeu pe morti din groapa-ai sculat

Si din întunericul pacatelor.

 

28. Varsând râu de lacrimi
Peste Tine, Doamne,

Cea Curata, ca o maica, a glasuit:

«Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu?»

 

29. Ca grauntul de grâu,
Ce-ncolteste-n pamânt,

Spic aducator de rod noua Te-ai facut,

Înviind pe toti urmasii lui Adam.

 

30. Sub pamânt Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,

Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai învelit;

Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit!

 

31. Cum ascunde luna

Fata sa de soare,

Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum,

Cel ce prin trupeasca moarte ai apus.

 

32. I-i -sus, Viata,
Gustând moarte acum,

Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit

Si viata tuturor le-a daruit.

 

33. Pe întâiul Adam,
Prin pacat omorât,

La viata ridicându-l cu moartea Ta,

Adam nou în trup Te-ai aratat acum.

 

34. Cerestile cete,

Mort întins, pentru noi,

Te-au vazut Stapânul meu, si s-au spaimântat

Si cu aripile s-au acoperit.

 

35. Pogorându-Te mort,
De pe lemn, Cuvinte,

I-o-sif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;

Ci-nviaza, Doamne, mântuind pe toti!

 

36. Bucurie, Doamne,

Fiind ingerilor,

Întristare lor acum le-ai pricinuit,

Cu trup mort, ca pe un om, vazându-Te.

 

37. Suind Tu pe cruce,
Împreuna-ai suit

Si pe muritorii vii; iar stând sub pamânt,

Ai sculat de-acolo pe cei adormiti.

 

38. Ca un leu, Tu, Doamne,
Adormind cu trupul,

Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mor,

Lepadând si batrânetea trupului.

 

39. Cel ce din coasta
Lui Adam cel dintâi

Pe stramosi-ai plasmuit, esti în coasta-mpuns

Si izvor curatitor ne izvorasti.

 

40. Se-njunghie-n taina
Mai-nainte mielul,

Iar acum Tu, patimind fara sa cârtesti,

Esti fatis junghiat si firea curatesti.

 

41. Cine dar va spune

Chipul groaznic si nou?

Cel ce stapâneste toate fapturile

Patimeste azi si moare pentru noi.

 

42. Cuprinzându-i spaima,

Îngerii au strigat:

«Cum se vede mort Stapânul a tot ce-i viu

Si de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu?»

 

43. Din coasta Ta, Doamne,

Cea însulitata,

Izvorasti mie viata, prin viata Ta,

Si ma înnoiesti si ma viezi cu ea.

 

44. Rastignit pe cruce

Ai chemat pe oameni,

Iar curata coasta Ta împungându-se

Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.

 

45. Cel cu chip cuvios

Te gateste-ngrozit

Si Te-ngroapa, ca pe-un mort, cu smerenie,

De-ngroparea Ta înfricosându-se.

 

46. Sub pamânt, de voie
Pogorând ca un mort,

Tu ridici de pe pamânt, Hristoase, la cer

Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.

 

47. Desi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu

Si ridici de pe pamânt, Hristoase la cer

Pe cei ce de-acolo au cazut de demult.

 

48. D esi Te-au vazut mort,
Dar esti viu Dumnezeu

Si pe oamenii cei morti, pe toti înviezi

Omorând de tot pe-al meu omorâtor.

 

49. O, ce bucurie,

Ce dulceata multa,

A fost ceea ce-a umplut pe toti cei din iad,

Stralucind lumina Ta-n adâncul lui.

 

50. Îngroparea-Ti laud,

Patimilor ma-nchin;

Si puterea îti maresc, Milostivule,

Prin care de patimi am fost dezlegat.

 

51. Asupra Ta, Doamne,

Sabie-au ascutit

Si-a puternicului sabie s-a tocit,

Iar cea din Eden se biruieste-acum.

 

52 . Vazând mieluseaua

Pe-al sau Miel înjunghiat,

Doborâta de dureri striga si-ndemna

Ca si turma sa se tânguie cu ea.

 

53. Î n mormânt de Te-ngropi,
Si în iad de cobori,

Dar mormintele, lisuse, le-ai desertat

Si întregul iad, Hristoase, l-ai golit.

 

54. De-a Ta voie, Doamne,
Pogorând sub pamânt,

Pe toti oamenii din moarte i-ai înviat

Si la slava Tatalui i-ai înaltat.

 

55. Unul din Treime,

Cu trupul, pentru noi,

Defaimata moarte rabda, binevoind;

Se cutremura si soare si pamânt.

 

56. Ca un vinovat, sta
Cel Preadrept la Pilat

Si la moartea cea nedreapta e osândit

Si Judecatoru-i rastignit pe lemn.

 

57. Plasmuind pe Adam
Din pamânt, cu mâna,

Pentru dânsul Te-ai facut om firesc în trup

Si de bunavoia Ta Te-ai rastignit.

 

58. Ascultând, Cuvinte,
De al Tau Parinte,

Pân-la iadu-ngrozitor Tu Te-ai coborât,

Înviind tot neamul muritorilor.

 

59. «Vai, Lumina lumii!

Vai, a mea Lumina!

O, lisuse-al meu! O, Fiule preadorit!»

Cu amar, striga Fecioara si jelea.

 

60. Vino, necurate,
Ucigas ucenic,

Si pricina rautatii arata-mi-o:

Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos sa-L vinzi?

 

61. Iubitor de oameni
Te prefaci, nebune,

Orb, nemernic, ne-mpacat, vânzatorule,

Tu, ce Mirul ai voit sa-L vinzi pe bani.

 

62. Cu ce pret ai vândut
Sfântul Mir cel ceresc?

Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat?

Nebunie-aflasi, preablestemat satan?

 

63. De iubesti pe saraci,
Si mâhnit esti de mir

Ce se varsa, curatind suflet pacatos,

Cum pe-arginti pe-a tuturor Lumina vinzi?

 

64. «O, Cuvinte, Doamne,
A mea bucurie,

Îngroparea-Ti de trei zile cum voi rabda?

Mi se rupe inima ca unei maici».

 

65. «Cine-mi va da lacrimi

Si izvor nesecat,

Ca sa plâng pe lisus, dulcele meu Fiu?»

A strigat Fecioara, Maica Domnului.

 

66. O, munti si vâlcele

Si multimi de oameni,

Tânguiti-va si plângeti cu mine toti

Si jeliti cu Maica Domnului ceresc!

 

67. Când am sa Te mai vad,

Vesnica Lumina,

Bucuria si dulceata sufletului?»,

A strigat Fecioara, tânguindu-se.

 

68. Desi ca o piatra,

Tare si taioasa,

Ai primit a Te taia, dar ne-ai izvorât

Râu de viata vie, vesnice Izvor.

 

69. Ca dintr-o fântâna,

Din îndoitul râu,

Ce din coasta Ta a curs, noi ne adapam

Si viata vesnica o mostenim.

 

70. Voind Tu, Cuvinte,

În mormânt Te-ai vazut.

Dar esti viu si Te ridici din morti, cum ai spus,

Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.

 

71. Te cântam, Cuvinte,
Doamne al tuturor,

Împreuna si cu Tatal si Duhul Sfânt

Si-ngroparea Ta cea sfânta preamarim.

 

72. Fericimu-te toti,
Maica lui Dumnezeu,

Si-ngroparea de trei zile noi o cinstim

A Fiului tau si-al nostru Dumnezeu.

 

73. În mormânt, Viata,
Pus ai fost, Hristoase,

Si s-au spaimântat ostirile îngeresti

Plecaciunea Ta cea multa preamarind.

 


Index * Starea I * Starea II * Starea III