biserica.org:compendium:cărţi: Prohodul Domnului ... Starea II


 

Prohodul Domnului

 

STAREA II

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Starea a doua

 

1. Cuvine-se, dar,

Sa cadem Ia Tine, Ziditorul,

Cela ce pe cruce mâinile Ti-ai întins,

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau.

 

2. Cuvine-se, dar,

Sa-Ti dam slava-a toate Ziditorul,

Caci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta,

Si din stricaciune toti ne-am izbavit.

 

3. Soarele-a apus

Iar pamântul s-a clatit, Cuvinte,

Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos,

Si cu trupul în mormânt punându-Te.

 

4. Somn învietor

În mormânt dormind, Hristose Doamne,

Di n cel greu somn al pacatului ai sculat

Întreg neamul omenesc cel pacatos.

 

5. «Una-ntre femei

Te-am nascut Fiu, fara de durere;

Dar acum sufar dureri, prin patima Ta»,

Cea curata, mult jelindu-se, zicea.

 

6. Sus vazându-Te

De Parinte nedespartit, Doamne,

Iara jos cu trupul mort, sub pamânt fiind,

Serafimii s-au înfricosat acum.

 

7. Rastignindu-Te

S-a rupt tâmpla templului prin mijloc

Si si-ascund luminatorii lumina lor,

Sub pamânt Tu, Soare, ascunzându-Te.

 

8. Cela ce cu-n semn

A facut la început pamântul,

Azi apune sub pamânt, ca un muritor.

Îngrozeste-te de-aceasta, cerule!

 

9. Sub pamânt apui

Cela ce-ai facut pe om cu mâna,

Ca pe oameni sa-i înalti din caderea lor,

Cu puterea Ta atotputernica.

 

10. Veniti sa cântam

Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale,

C a femeile, ce mir au adus atunci,

S-auzim cu ele: «Bucurati-va!»

 

11. Cu adevarat,

Nesecat Mir esti, Cuvinte Doamne;

Pentru-aceea si femeile mir Ti-aduc,

Celui viu, ca unui mort si îngropat.

 

12. Cu-ngroparea Ta

Ai zdrobit de tot iadul, Hristoase,

Si cu moartea Ta pe moarte ai omorât,

Si din stricaciune lumea mântuiesti.

 

13 . Râu de viata esti

Ce din Tatal curgi, Întelepciune,

Iar în groapa apunând, viata daruiesti,

Celor din adâncurile iadului.

 

14. «Ca sa înnoiesc

Firea oamenilor cea zdrobita,

Eu cu moartea Mi-am ranit trupul Meu, voind;

Deci, jelind, nu-ti bate pieptul, Maica Mea».

 

15. Sub pamânt apui

Cel ce esti Luceafar al dreptatii,

Si pe morti i-ai ridicat, ca dintr-un somn greu,

Alungând din iad tot întunericul.

 

16. Bob cu doua firi:

Datatorul de viata, astazi

În adânc pamânt, cu lacrimi se seamana;

Rasarind El iar, lumea va bucura.

 

17. S-a temut Adam,

Dumnezeu umblând în rai, atuncea,

Iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad:

Caci cazând atunci, acum s-a ridicat.

 

18. Maica Ta acum

Varsa râuri de lacrimi, Hristoase,

Si-a strigat, când Te-a vazut cu trupu-n mormânt:

«Înviaza, Fiule, precum ai spus!»

 

19. losif Te-a ascuns,

Cu evlavie, în groapa noua;

Si cântari dumnezeiesti, de-ngroparea Ta,

Ti-a cântat, cu lacrimi împletindu-le.

 

20. Doamne, Maica Ta,
P ironit vazându-Te pe cruce,
De amara întristare, sufletul ei
S-a patruns de cuie si de sabie.

 

21. Maica Ta, vazând
Adaparea Ta cu fiere, Doamne,

Cel ce esti dulceata lumii noastre întregi,

Fata ei cu-amare lacrimi a udat.

 

22. «Rau m-am întristat

Si rarunchii mi se rup, Cuvinte,

Junghierea Ta nedreapta vazând-o»,

Zis-a Preacurata, tânguindu-se.

 

23. «Cum am sa-ti închid

Ochii dulci si-ale Tale buze, Doamne,

Si cum dar ca pe un mort Te voi îngropa?»,

losif a strigat, înfiorându-se.

 

24. Jalnice cântari

I-osif si cu Nicodim cânta

Lui Hristos ce s-a-ngropat, acum, în mormânt

Si cu dânsii cânta cetele ceresti.

 

25. Sub pamânt apui

Tu, Hristoase, Soare al dreptatii;

Deci si buna, Maica Ta, care Te-a nascut,

De dureri se stinge, nevazându-Te.

 

26. Iadul s-a-ngrozit
Datatorule de viata, Doamne,
Când pradata si-a vazut bogatia lui
Si-nviati pe mortii cei legati din veac.

 

27. Soare luminos

Dupa noapte straluceste, Doamne;

Iar Tu, dupa moartea Ta, stralucesti mai mult,

Înviind din groapa ca un Dumnezeu.

 

28. Ziditorule,

Primindu-Te în sân pamântul

S-a clatit de frica Ta, Preaputernice,

Si pe morti cutremurul i-a desteptat.

 

29. O, Hristoase-al meu!
I-o-sif si Nicodim cu miruri,
Într-un chip deosebit, acum Te gatesc
Strigând: «O, pamânte-nfricoseaza-te!»

 

30. Doamne, ai apus

Si cu Tine-a soarelui lumina;

Iar faptura de cutremur cuprins-a fost.

Facator al tuturor vestindu-Te.

 

31. Piatra cea din unghi

O acopera piatra taiata

Si pe Domnu-L pune-n groapa un muritor.

Înfioara-te, de-acum, pâmântule!

 

32. «Vezi-ne aici:

Ucenicul cel iubit si Maica,

Si cu dulce glas raspunde-ne, Fiule!»,

A strigat Curata, cu amar plângând.

 

33. Nici chip ai avut,

Nici frumusete, când patimeai, Doamne;

Dar mai mult ai stralucit, când ai înviat,

Si cu sfinte raze ne-ai împodobit.

 

34. Ai apus în trup,

Sub pamânt, nestinsule Luceafar;

Si aceasta neputând vedea soarele,

În amiaza-zi el s-a întunecat.

 

35. Luna, soarele

Se întuneca-mpreuna, Doamne,

Si robi binevoitori Ti s-au aratat

Si în mantii negre s-au învesmântat.

 

36. «Chiar de-ai si murit,

Dar sutasul Dumnezeu Te stie;

Iar eu cum Te-oi pipai, Dumnezeul meu,

Ma cutremur», a strigat cel cu bun chip.

 

37. A dormit Adam

Si din coasta lui-si scoase moarte;

Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,

Lumii viata izvorasti din coasta Ta.

 

38. Ai dormit putin

Si-ai dat viata celor morti, Hristoase,

Si-nviind ai înviat pe cei adormiti,

Ce-adormisera din veacuri, Bunule.

 

39. De ai si murit,

Dar ai dat vinul de mântuire,

Vita, care izvorasti viata tuturor,

Patima si crucea Tie Ti le slavesc.

 

40. Cum pot suferi
Cerestiile cete îndrazneala

Celor ce Te-au rastignit, Dumnezeule,

Când Te vad gol, sângerat si osândit?

 

41. În batjocura

Tu îmbraci pe Împodobitorul,

Care cerul a-ntarit si-a împodobit

Tot pamântul, într-un chip preaminunat.

 

42. Ca un pelican,

Te-ai ranit în coasta Ta, Cuvinte;

Si-ai dat viata l-ai Tai fii, care au murit,

Raspândind asupra lor izvoare vii.

 

43. Oarecând Navi,

Opri soarele, zdrobind dusmanii;

Iar Tu, Soare, ascunzându-Ti lumina Ta,

Ai zdrobit pe-al iadului stapânitor.

 

44. Nu Te-ai despartit

De-al Parintelui sân, Milostive,

Chiar binevoind a lua chip de muritor;

Si în iad Hristoase-al meu, Te-ai pogorât.

 

45. Tins fiind pe lemn,

Cel ce spânzuri pamântul pe ape,

În pamânt, fara suflare, acum cobori;

Care lucru nerabdându-l, tremura.

 

46. «Vai, o, Fiul meu!»,

Preacurata jeleste si zice

Ca «pe care-L asteptam ca pe-un Împarat,

Osândit acum pe cruce îl privesc!»

 

47. «Astfel mi-a vestit

Gavriil, venind din cer la mine:

El mi-a spus ca-mparatia Fiului meu

Este o împaratie vesnica.

 

48. Vai, s-a împlinit

A lui Simeon proorocie

Ca prin inima mea sabie a trecut;

O, Emanuile, Cel ce esti cu noi!

 

49. Fariseilor!

Rusinati-va macar de mortii

Înviati de Datatorul vietii lor,

Cel pe Care, plini de pizma, L-ati ucis.

 

50. S-a cutremurat

Si lumina soarele si-a stins-o,

Când în groapa Te-a vazut neînsufletit;

Nevazuta mea lumina, Bunule!»

 

51. Cu amar plângea
Preacurata Maica Ta, Cuvinte,

Când pe Tine Te-a vazut acum în mormânt;

Ne-nceput si negraite Dumnezeu!

 

52. Maica Precista

Omorârea Ta vazând, Hristoase,

Cu adânc-amaracine, Tie-Ti graia:

«Sa nu zabovesti, Viata, între morti!»

 

53. Iadul cel cumplit

Tremura, când Te-a vazut pe Tine,

Vesnic Soare al maririi, Hristoase al meu,

Si în grab-a dat din el pe cei legati.

 

54. Ce priveliste

Mare si grozav-acum se vede:

Caci al vietii Datator moarte-a suferit,

Voind El sa dea viata tuturor!

 

55. Coasta Ti-au împuns,
Mâinile Ti-au pironit, Stapâne;

Si cu rana Ta din coasta ai vindecat

Ne-nfrânarea mâinilor stramosilor.

 

56. Oarecând jelea

Toata casa pe fiul Rahilei;

Iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc

Maica Lui si ceata Ucenicilor.

 

57. Palme si loviri

I s-au dat lui Hristos peste fata,

Celui ce cu mâna Sa pe om plasmui,

Si-a zdrobit cu totul ale fiarei falci.

 

58. Toti cei credinciosi,
C u-ngroparea Ta scapati de moarte,

Îti cinstim, Hristoase-al nostru, cu laude,

Rastignirea si-ngroparea Ta acum.

 

59. Ceea ce-ai nascut,
Preacurata Fecioara, Viata,
Potoleste dezbinarea-n Biserica
Si da pace, ca o buna, tuturor.

 

60. Cuvine-se, dar,

Sa cadem la Tine Ziditorul,

Cela ce pe cruce mâinile Ti-ai întins

Si-ai zdrobit de tot puterea celui rau


Index * Starea I * Starea II * Starea III