biserica.org:viata duhovniceasca:ghidpastoral:Taina Sfantei Cununii


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

A. Sfintele Taine

6. Taina Sfintei Cununii

Nunta este cea mai veche taina, întemeiata de Însusi Dumnezeu în Rai. Ea sta la temelia vietii pe pamânt. De aceea a fost binecuvântata de Mântuitorul, care a participat la nunta din Cana Galileei si a facut aici prima Sa minune.

Familia se va bucura pe deplin de sanatate sufleteasca si trupeasca daca va respecta conditiile principale ale Nuntii ortodoxe si daca vor ajunge sa împlineasca scopul Nuntii crestine.

Conditiile principale ale nuntii sunt:

  • iubirea dintre cei doi tineri;

  • sa fie amândoi ortodocsi si sa se ia de buna voie;

  • sa aiba binecuvântarea parintilor;

  • ambii miri sa duca viata curata în feciorie pâna la cununie;

  • înainte de casatorie sa se spovedeasca si sa se împartaseasca la duhovnicii lor;

  • sa-si aleaga nasi ortodocsi, cu viata curata si iubitori de Biserica;

  • sa se casatoreasca numai cu scopul nasterii de copii si a unirii sufletesti pe viata, pentru ducerea jugului casniciei pâna la moarte.

Împlinirea conditiilor principale ale Nuntii va aduce cu siguranta trairea unei vieti crestine dupa Evanghelie, în înfrânare, în rugaciune, în curatenie, în milostenie, în post si în toate faptele bune, cu nadejdea mântuirii sufletelor.

Pacatele care au îmbolnavit fara vindecare familia si societatea crestina de astazi, sunt urmatoarele:

  • necredinta în Dumnezeu si îndoiala în credinta;

  • indiferentismul religios;

  • lipsa totala de educatie religioasa a tinerilor, a sotilor si a copiilor;

  • înstrainarea aproape totala de Biserica, de rugaciune, de pocainta si de Sfintele Taine;

  • sectarismul si lepadarea de dreapta credinta;

  • ura si razbunarea dintre parinti, copii si rude;

  • lacomia si iubirea de averi;

  • desfrânarea sub toate formele ei: concubinajul (casatoria fara cununie religioasa), adulterul (înselarea sotului sau a sotiei), sodomia (pacatele trupesti împotriva firii), malahia sau onania (pacate trupesti individuale) etc.;

  • pazirea conjugala de orice fel, pentru a nu avea copii;

  • avortul sau uciderea de copii, sub toate formele;

  • vânzarea si abandonarea de copii;

  • alcoolismul (betia), cu toate urmarile lui;

  • televizorul, radioul, video etc.;

  • pornografia în familie, prin filme, discoteci, carti, reviste si imagini obscene de tot felul;

  • divortul cu toate urmarile lui - casatoria a doua, a treia, sinuciderea;

  • uitarea de Dumnezeu;

  • hulirea de Dumnezeu;

  • vrajitoria;

  • osândirea si clevetirea;

  • nemultumirea pentru darurile primite;

  • moartea fara pocainta.

Acestea sunt cele mai grele pacate care au îndepartat harul lui Dumnezeu din familie, ducând la aparitia bolilor sufletesti si trupesti fara leac, la moartea sufletului si a trupului. Cei ce nu vor sa duca viata conjugala cu rânduiala si înfrânare, spun parintii batrâni, nasc uneori copii bolnavi, redusi mintal, copii nervosi si patimasi, ca si parintii lor, caci efectele pacatelor si slabiciunile parintilor se transmit copiilor, chiar din clipa zamislirii lor.

Femeia crestina, în timpul sarcinii, trebuie sa se comporte în felul urmator:

  • sa fie întotdeauna multumita si bucuroasa, dând slava lui Dumnezeu ca este însarcinata, oricâti copii ar avea, stiind ca pentru aceasta s-a casatorit si ca, prin nastere de copii, îsi lucreaza mântuirea sufletului ei;

  • sa se roage mai mult, sa nu lipseasca de la biserica, sa se împartaseasca mai des, sa evite certurile, adunarile rele, vinul, fumatul, petrecerile lumesti, umblatul pe drumuri, frigul si mai ales medicamentele luate fara prescriptia medicului. Toate acestea sunt necuviincioase unei mame crestine, împiedica dezvoltarea normala a copilului si contribuie mult la nasterea de copii handicapati, bolnavi de nervi sau chiar la pierderea sarcinii;

  • sa nu asculte de persoanele care o îndeamna sa-si avorteze copilul, sa fie permanent în pace si liniste cu sotul si rudele, sa manânce mâncaruri potrivite, sa doarma la timp, sa nu bea cafea si alcool deloc si sa traiasca cu sotul în totala curatenie si înfrânare conjugala;

  • sa nasca spovedita si împartasita, pentru ca trupul, în durerile nasterii, se afla între viata si moarte.

Familia nu trebuie sa uite ca într-un fel va fi un copil zamislit la betie, în zilele de post sau în sarbatori si nedorit de parinti si altfel va arata un copil zamislit ca rod al rugaciunii, în zile rânduite si dorit de parintii sai. Copilul care se zamisleste la întâmplare, fara rânduiala crestina, din pacat, dupa avort si paza si nedorit de parinti va fi, de cele mai multe ori, un copil neascultator, agitat, îndaratnic, lenes la rugaciune si învatatura si stapânit din frageda vârsta de pacate trupesti si boli. Un asemenea copil va iubi mai mult cele pamântesti decât cele sufletesti, va fugi de biserica si va aduce multe necazuri parintilor.

Copiii se îmbolnavesc trupeste în general din cauza pacatelor parintilor care nu s-au marturisit la timp la preot si nici n-au facut canon pentru ele. Aceasta este cauza principala a suferintelor în familie. Alte cauze sunt si acestea:

  • daca parintii au gresit trupeste înainte de cununia religioasa;

  • daca sotii s-au pazit conjugal un timp, ca sa nu aiba copii;

  • daca mama a facut avorturi înainte si dupa nastere;

  • daca parintii amândoi, sau unul din ei, au facut grele pacate trupesti si au cazut în desfrânare;

  • daca sotii nu merg regulat la biserica si nu au grija de sufletul lor si al copiilor;

  • daca sotii nu cred cu tarie în Dumnezeu, nici nu se roaga mai mult cu post si metanii;

  • daca parintii sunt stapâniti de patima mândriei, pentru care Dumnezeu îi smereste prin necazuri, saracie si boli;

  • daca parintii nu-si duc copiii regulat la spovedanie si Sfânta Împartasanie si nu îi cresc în iubire de Hristos si în caldura Duhului Sfânt.

Parintii care au copii bolnavi trebuie sa împlineasca urmatoarele:

  • sa se spovedeasca imediat amândoi parintii, împreuna cu toata familia;

  • sa-si împartaseasca mai des copiii bolnavi;

  • sa faca agheasma si Sfântul Maslu în casa;

  • sa promita lui Dumnezeu si duhovnicului ca nu vor mai avorta copii si, în locul celor avortati, vor naste alti copii (când este cazul);

  • sa citeasca zilnic doua-trei catisme din Psaltire si Paraclisul Maicii Domnului, cu credinta, cu post si metanii;

  • sa faca milostenie la saraci si la cei cu copii multi;

  • sa mearga regulat la biserica în sarbatori si Duminica;

  • sa urmeze întru toate sfatul preotului.

Daca copilul bolnav nu se face sanatos, este semn ca unul din parinti sau amândoi înca nu s-au spovedit la preot si n-au parasit pacatele de moarte.

În educatia religioasa a copiilor, parintii sa nu minimalizeze rolul major al preotului duhovnic. În timp ce parintii trupesti îi influenteaza numai emotional si firesc pe copii, preotul îi influenteaza mai ales haric, divin. Cuvântul lui este cuvântul lui Hristos, rugaciunea lui coboara Duhul Sfânt peste oameni, binecuvântarea lui lumineaza mintea si inima, dezlegarea facuta de el elibereaza sufletul de pacate si de diavoli si îl uneste cu Hristos.

Putini tineri care doresc sa-si întemeieze o familie apeleaza la ajutorul Bisericii, la sfatul preotului, la spovedanie si la sfânta rugaciune. Si aceasta nu din necredinta în Dumnezeu, ci mai ales din lipsa de educatie si de sfatuire din partea parintilor si a preotilor, fapt care îi mentine în starea de indiferenta.

Numai viata spirituala, alcatuita din multe eforturi, îi poate aduce pe membrii familiei la o constiinta crestina, la un raport direct si personal cu Dumnezeu.