biserica.org:viata duhovniceasca:ghidpastoral:Ghid de spovedania


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

GHID DE SPOVEDANIE

(SAU ÎNDREPTAR PENTRU MARTURISIREA PACATELOR)

TAINA POCAINTEI

Oamenii nu se pot mântui, nu pot intra în Paradis daca nu se spovedesc si nu se împartasesc. Dumnezeu, când a fost pe pamânt, Iisus Hristos a dat aceste porunci. Despre Marturisire e scris e scris în Sfânta Scriptura: “Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept ca sa ne ierte” (I Ioan 1, 9). Despre Sfânta Împartasire Mântuitorul zice: “Daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata în voi” (Ioan 6, 53).

Daca nu ne-am spovedit si împartasit de Pasti putem sa o facem si acum postind câteva zile si marturisindu-ne pacatele. Dupa Învierea lui Iisus diavolul nu mai are nici o putere asupra celor care cred în Mântuitorul. Diavolul are putere asupra omului prin pacate. Daca marturisim pacatele scapam de ele si diavolul nu mai are nici o putere asupra noastra.

Importanta pocaintei este atât de mare încât orice îndemnuri spre o Pocainta mai serioasa nu pot fi decât binevenite. Redam mai jos un mic îndreptar pentru marturisirea pacatelor. Ne vom stradui sa raspundem la 3 întrebari:

  1. Care este folosul Pocaintei?

  2. Ce cuprinde adevarata Pocainta?

  3. Cum ne spovedim?

1. CARE ESTE FOLOSUL POCAINTEI?

Pocainta însemneaza îndreptare, adica parerea de rau pentru pacatele facute, marturisirea si parasirea lor. Roadele Pocaintei sunt mari: iertarea, mângâierea, salvarea din pacat si din moarte, recucerirea Paradisului.

Dupa cum este adevarat ca nu este om fara de pacat, tot asa este de adevarat ca nu este om care sa se mântuiasca daca nu se pocaieste, daca nu-si marturiseste pacatele si nu se îndreapta.

Care au fost primele cuvinte rostite de Iisus pe pamânt, când a început propovaduirea Evangheliei? “Pocaiti-va si credeti în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Cu aceleasi cuvinte începe si Sf. Ioan Botezatorul predica sa: “Pocaiti-va ca s-a apropiat împaratia cerurilor” (Matei 3, 2).

La fel Apostolii si-au început învatatura dupa Rusalii, dupa ce au primit Duhul Sfânt. Apostolul Petru spune: “Pocaiti-va si sa se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos” (Fapte 2, 38).

Înca din Vechiul Testament Dumnezeu spune prin gura proorocului Iezechil: “EU NU VOIESC MOARTEA PACATOSULUI, CI CA PACATOSUL SA SE ÎNTOARCA SI SA FIE VIU” (Iezechil 33, 11). Din aceste cuvinte reiese clar ca omul se poate salva prin Pocainta. Si fara Taina Pocaintei nu ne putem mântui.

2. CE CUPRINDE ADEVARATA POCAINTA ?

Patru lucruri sunt absolut necesare :

1. REGRETUL , parerea de rau ca ai pacatuit, ca l-ai suparat pe Dumnezeu care ti-a dat viata si toate bunatatile. Regretul ca ai calcat Poruncile Sale, poruncile vietii care te duc în Rai si te feresc de suferinta, de moarte, de iad, de diavolul.

Sunt nenumarate exemple în Sf. Scriptura despre acest regret, aceasta pocainta a oamenilor.

Psalmul 50 de pocainta, scris de DAVID când a pacatuit cu nevasta lui Urie, e un exemplu graitor: “Miluieste-ma Dumezeule dupa mare mila Ta si dupa multimea îndurarilor Tale sterge faradelegea Mea... Ca pacatul meu înaintea mea este pururea...” (Psalmul 50, 1-4).

În Noul Testament ne amintim   de minunata pilda data de Iisus cu fiul risipitor. El si-a revenit în sine, spune Scriptura, a venit acasa si a spus tatalui sau: “Tata, am gresit la cer si înaintea ta. Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai” (Luca 15, 18-19).

2. PARASIREA PACATELOR. Nu-i suficient sa-ti para rau ca ai pacatuit. Trebuie sa parasesti imediat pacatele, tovarasiile rele si ocaziile care te duc la pacat. În aceasta privinta Iisus spune femeii prinse în adulter: “Vezi, sa nu mai pacatuiesti” (Ioan 8, 11). Slabanogului vindecat dupa o boala de 38 de ani îi spune: “Vezi sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se întâmple tie ceva si mai rau” (Ioan 5, 15).

Nu-i suficient pentru o adevarata pocainta nici parerea de rau pentru pacatele facute, nici parasirea lor ci este de neaparata trebuinta si MARTURISIREA PACATELOR.

3. MARTURISIREA PACATELOR SI DEZLEGAREA LOR. Marturisirea pacatelor se face în fata lui Dumnezeu. Lui ai gresit si Lui trebuie sa-i marturisesti pacatele. Dar aceasta marturisire se face sub rânduiala lui Dumnezeu, adica la biserica, sub patrafirul preotului, având ca martor preotul.

Iisus a dat dezlegare de pacate tuturor pacatosilor care au mers la el. Si tâlharul care în ultimul moment, pe cruce si-a cerut iertare, a fost mântuit. Dar Iisus dupa Înviere si Înaltare a lasat aceasta putere de a dezlega pacatele Apostolilor si urmasilor lor, Episcopilor si preotilor. El a spus aceste cuvinte: “Cum M-a trimis pe Mine Tatal, asa va trimit si Eu pe voi... Luati Duh Sfânt: CARORA LE VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE SI CARORA LE VETI TINE VOR FI TINUTE” (Ioan 20, 21-23).

Crestinul trebuie sa aiba constiinta ca se marturiseste în fata lui Dumnezeu, dar având ca martor preotul prin care primeste dezlegare de pacate. Sunt multi crestini care nu se marturisesc spunând ca si preotul e om pacatos. E adevarat ca si preotul e om pacatos pentru ca “nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca”, dar asa a binevoit Dumnezeu sa ne dea dezlegare nu prin îngeri, ci prin preotii sfintiti care au acest har special al Preotiei.

Apostolul Ioan spune: “DACA marturisim pacatele noastre , El este credincios si drept ca sa ne ierte” (I Ioan 1, 9). Apostolul Iacob spune: “Marturisiti-va unii altora pacatele” (Iacob 5, 16). Unii crestini pornind de la aceste cuvinte cred ca te poti marturisi oricui, nu numai preotului. Nu este asa pentru ca Iisus a dat putere doar Apostolilor sa dezlege pacatele.

Iisus a zis: “Cine nu asculta de Biserica sa-ti fie tie ca un pagân si ca un vames” (Matei 18, 17). Deci trebuie sa ascultam de Biserica, de Canoanele Apostolilor, ale Sfintilor Parinti. Iisus a spus catre Apostoli: “Cel care va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine” (Luca 10, 16).

Apostolul Pavel spune: “Sa luam seama unul altuia, ca sa ne îndemnam la dragoste si la fapte bune, FARA SA PARASIM BISERICA NOASTRA, precum le este obiceiul unora, ci îndemnatori facându-ne, cu atât mai mult cu cât vedeti ca se apropie Ziua aceea caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostinta de adevar, nu mai ramâne pentru pacate nici o jertfa, ci o înfricosatoare asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Cine a calcat legea lui Moise este ucis fara de mila, pe cuvântul a doi sau trei martori; gânditi-va, cu cât mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui care a calcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu si i-a necinstit sângele Testamentului cu care s-a sfintit si a facut de ocara Duhul harului” (Evrei 10, 24-29).

Din aceste cuvinte se întelege ca nu trebuie sa parasim Biserica noastra. Si în acelasi timp ce grave sunt pacatele noastre, ale crestinilor. De aceea Sfintii Parinti dau Canoane de 5-10, 15-20 de ani de pocainta pentru pacate.

Iisus spune: “Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu se va ierta nici în veacul acesta, nici în cel ce va sa fie” (Matei 12, 31-32).

Iata, deci, ca unii confrati de-ai nostri care vor sa fie “pocaiti” si îsi zic “pocaiti” se lasa de unele pacate mai mici si cad în cele fara de iertare, pentru ca hulind Biserica lasata de Iisus, hulesc Duhul Sfânt; hulind pe Maica Domnului, hulesc Duhul Sfânt, pentru ca Sfânta Marie era plina de Duh Sfânt si Duhul Sfânt a umbrit-o ca sa-L nasca pe Iisus (Luca 1); hulind Sfintele Taine hulesc Duhul Sfânt. Toate Tainele: PREOTIA, BOTEZUL, MIRUL, CUNUNIA, SPOVEDANIA, ÎMPARTASANIA, MASLUL se savârsesc de catre DUHUL SFÂNT, prin preoti, prin credinciosi, prin Biserica. Si iata cum satana îi baga pe “pocaiti” într-o capcana din care nu mai pot iesi. Adevarata pocainta au stiut-o toti crestinii de 2000 de ani. Ea însemneaza sa te lasi de rele, nu sa parasesti Biserica si sa hulesti Sfintele Taine si sa asculti pe proorocii mincinosi.

Chiar daca regreti greselile si daca le parasesti si daca le marturisesti, totusi nu este suficient pentru o adevarata Pocainta. Ce mai trebuie? E necesara PRACTICAREA PORUNCILOR LUI DUMNEZEU.

4. PRACTICAREA PORUNCILOR SI CANONUL. Adica: n-ai fost la Biserica ? De acum încolo, mergi. Ai suduit si nu L-ai laudat pe Dumnezeu? De acum cânta si lauda pe Dumnezeu. Ai citit tot felul de carti si Sfânta Scriptura n-ai citit-o? De acum citeste-o, studiaz-o. Ai furat, ai dorit câstig fara munca? De acum lucreaza cinstit si nu face nici o nedreptate. Ai desfrânat? De acum traieste în post, castitate, înfrânare. Ai fost trufas? De acum fii modest s.a.m.d.

Trebuie sa observam ca toti câti au mers la Iisus si-au schimbat viata. Niciunul n-a mai stat în mocirla pacatelor. La fel si azi, cel ce vine la Iisus prin preot, prin Biserica, trebuie sa-si schimbe viata si sa practice zilnic poruncile vietii, poruncile lui Iisus. Iisus ne cere sa-l urmam: “Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Sf. Ioan Botezatorul spune: “Faceti roade vrednice de pocainta... Orice pom care nu face roada buna, se taie si se arunca în foc” (Luca 3, 8-9).     Apostolul Pavel zice: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi” (II Cor. 6, 17).

Iisus a zis: “Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvântul Meu si Tatal Meu îl va iubi si vom veni la El si vom face locas la el” (Ioan 14, 23).      VAMESUL ZAHEU, CÂND S-A ÎNTORS LA DUMNEZEU A ZIS: “Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si daca am napastuit pe cineva cu ceva, întorc împatrit” (Luca 19, 8). Si-a luat singur canon.

Evanghelistul Luca spune: “Si au sosit în acel timp unii care-L vesteau despre galileenii al caror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Si El, raspunzând le-a zis: credeti, oare, ca acesti galileeni au fost ei mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, ca au patimit acestea? Va spun: nu! Ci, daca nu va veti pocai, toti veti pieri la fel” (Luca 13, 1-3).

3. CUM NE MARTURISIM PACATELE ?

Ca sa ne marturisim pacatele cum se cuvine, cu credinta, cu nadejde, cu durere, trebuie sa meditam la pedepsele cumplite pe care le aduce pacatul cu sine dupa cum e scris: “Si pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savârsit aduce moarte” (Iacob 1, 15).

Sa ne gândim ca Dumnezeu nu a crutat pe îngerii neascultatori si au ajuns diavoli, care se chinuiesc în veci. Sa ne amintim ce grele suferinte au venit asupra oamenilor prin pacatul lui Adam si Eva. Apoi pierirea oamenilor prin potop. Nimicirea Sodomei si Gomorei cu foc din cer, razboaiele, epidemiile, revolutiile si alte mari dezastre sunt urmarea pacatelor. Si ce este mai important - chinurile vesnice în iad, chinuri mult mai grozave decât orice suferinta pe pamânt.

Cei ce nu si-au marturisit pacatele si nu s-au îndreptat vor auzi la judecata de apoi condamnarea: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, în focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si îngerilor lui” (Matei 24, 45).

CE ESTE PACATUL ? Pacatul este calcarea poruncii lui Dumnezeu cu stiinta si cu voie libera.

FELURILE PACATELOR.

Pacatele sunt de trei feluri: Pacate capitale, Pacate strigatoare la cer si Pacate împotriva Duhului Sfânt.

PACATELE CAPITALE sunt: TRUFIA, IUBIREA DE ARGINT, DESFRÂNAREA, PIZMA, LACOMIA, MÂNIA si LENEA.

PACATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT sunt pacatele împotriva CREDINTEI, NADEJDII si IUBIRII. Aceste virtuti crestine sunt lucrari ale Duhului Sfânt în om. De aceea pacatele împotriva lor se numesc PACATE ÎMPOTRIVA DUHULUI SFÂNT. Pacate împotriva CREDINTEI sunt: NECREDINTA (ATEISMUL) si CREDINTA GRESITA (EREZIA SI IDOLATRIA). Pacate împotriva NADEJDII sunt: DEZNADEJDEA CA DUMNEZEU TE IARTA SI TE AJUTA SI NADEJDEA GRESITA CA DUMNEZEU IARTA ORICUM, SI FARA SA PARASESTI PACATUL. Pacate împotriva IUBIRII sunt: URA SI PIZMA împotriva aproapelui pentru sporul lui în fapte bune.

PACATE STRIGATOARE LA CER sunt:

  1. UCIDEREA, AVORTUL ;

  2. SODOMIA (DESFRÂUL ÎMPOTRIVA FIRII);

  3. ASUPRIREA VADUVELOR, ORFANILOR SI SARACILOR ;

  4. OPRIREA PLATII LUCRATORILOR;

  5. BATJOCORIREA PARINTILOR.

Aceste pacate cer pedeapsa înca din lumea aceasta. Ele tind sa nimiceasca viata, firea omului.

Iisus a spus: “De vrei sa intri în viata, tine poruncile” (Matei 19, 17). Iata, deci, ca daca vrem sa dobândim raiul, trebuie sa tinem CELE 10 PORUNCI.

Cele 10 Porunci le aflam în Sfânta Scriptura în cartea Iesirii cap. 20 si Deuteronom cap.5.

Primele 4 Porunci se refera la Dumnezeu, iar celelalte se refera la aproapele nostru.

DECALOGUL (CELE 10 PORUNCI)

  1.          EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL TAU, SA NU AI ALTI DUMNEZEI AFARA DE MINE!

  2.          SA NU-TI FACI TIE CHIP CIOPLIT, NICI VREO ASEMANARE A VREUNUI LUCRU DIN CER SAU DE PE PAMÂNT SI SA NU TE ÎNCHINI LUI!

  3.          SA NU IEI NUMELE DOMNULUI DUMNEZEULUI TAU ÎN DESERT!

  4.          ADU-TI AMINTE DE ZIUA DOMNULUI SI O SFINTESTE PE EA!

  5.          CINSTESTE PE TATAL TAU SI PE MAMA TA CA SA-TI FIE BINE SI SA TRAIESTI MULTI ANI PE PAMÂNT!

  6.          SA NU UCIZI!

  7.          SA NU FI DESFRÂNAT!

  8.          SA NU FURI!

  9.          SA NU MINTI!

  10.        SA NU POFTESTI CE ESTE AL ALTUIA!

 

Toate cele 10 Porunci se cuprind în porunca iubirii: sa iubim pe Dumnezeu si pe oameni.

Pentru o marturisire mai usoara putem sa ne gândim în primul rând la PORUNCA IUBIRII si la toate CELE 10 PORUNCI. Pacatele capitale, pacatele strigatoare la cer si pacatele împotriva Duhului Sfânt le putem introduce tot la cele 10 Porunci, astfel:

PACATELE CAPITALE:

PACATELE STRIGATOARE LA CER:

Pacatele dupa gravitate se pot împarti în doua :

1. Pacate de moarte, pedepsite în Legea Veche prin moarte.

2. Pacate usoare ce se iarta fara canon. Prin ele nu pierdem legatura de har cu Dumnezeu.

Exista si pacat prin complicitate. COMPLICITATEA LA PACATUL ALTUIA este când ai influentat pe cineva sa pacatuiasca prin exemplul tau, prin cuvinte sau ai fost de acord cu el sau ai putut sa-l opresti si nu l-ai oprit. Despre aceasta e scris: “Cine stie sa faca binele si nu-l face pacat are” (Iacob 4, 17).

Iisus spune: “Cine va sminti pe vreunul dintre acestia mici care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui sa-si lege de gât o piatra de moara si sa fie aruncat în adâncul marii. Vai lumii din pricina smintelilor! Ca smintelile trebuie sa vina, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei 18, 6-7).

PREOTUL DUHOVNIC este preotul care primeste un har special printr-o rugaciune a episcopului, pentru a spovedi pe credinciosi.

Oamenii cauta duhovnici buni. Ei sunt din ce în ce mai rari. Dar trebuie sa spunem ca nici un duhovnic, oricât ar fi de mare, nu este desavârsit. Spunem aceasta pornind de la urmatoarele considerente:

Omul citind Sfânta Scriptura, scrierile Sfintilor Parinti si diverse carti îsi poate da seama de anumite aspecte si atitudini în viata în care a gresit. De aceea spune Apostolul Pavel: “Sa se cerceteze omul pe sine însusi...” (I Cor. 11, 28).  Cu alte cuvinte, te ajuta preotul prin întrebari si cu rabdare sa faci o marturisire, o spovedanie buna, dar efortul cel mai mare trebuie sa-l faci tu prin rugaciunea si cercetarea faptelor sufletului tau, raportat la poruncile Domnului.

E bine sa ai preotul tau din parohie, duhovnic si pe care sa-l asculti. Dar si aici poate fi un neajuns. Adica poate si el e unilateral, are niste preferinte, poate are si el niste pacate si e mai îngaduitor cu ele la fiii sai duhovnicesti. De aceea multi crestini, cel putin o data în viata cauta sa se spovedeasca si la manastiri, la mari duhovnici, la mari îndrumatori în cele sufletesti.

CANONUL

Preotul da canon când te spovedesti. De exemplu: sa nu te împartasesti 5-10-20 de ani; sa postesti, sa faci matanii; sa dai ceva de pomana; sa citesti Sfânta Scriptura; sa citesti anumite rugaciuni etc.

Canonul te ajuta sa te îndrepti si sa-ti dai seama de gravitatea pacatului ce l-ai facut.

Preotul stie si crestinul trebuie sa stie ca trebuie sa practice virtutea opusa pacatului sau viciului pe care-l are: lenea sa fie biruita prin munca, desfrânarea prin înfrânare, mânia prin blândete, ura prin iubire, zgârcenia prin darnicie, trufia prin smerenie etc.

Dupa Spovedanie, preotul îti spune ce canon sa faci. Apoi rosteste rugaciunea de dezlegare a pacatelor. Oricine a mers la Iisus a primit dezlegarea pacatelor. De aceea oricine vine cu inima înfrânta la biserica si se marturiseste, i se da dezlegarea de pacate prin preot.

Se întâmpla în vremea noastra ca multi preoti si credinciosi nu mai respecta canoanele. Nu e bine. Daca nu respectam canoanele nu ne mântuim. Suntem sacrilegii, batjocoritori de cele sfinte, nu primim harul iertarii. În cartea MOLITVELNIC la Slujba Spovedaniei preotii sunt îndrumati astfel: “Afara din canoanele Sfintilor Parinti sa nu îngreunezi, nici sa usurezi pe cineva, ca sa nu te faci pe tine partas la pacate straine (...) Nimeni sa nu se însele pe sine si sa creada ca ar putea fi mai iertator decât Sfintii Parinti (...)  Si de unde poate avea aceasta putere? De vreme ce pe acestia îi defaima si lucreaza afara din canoanele si hotarârile lor LUCRUL SAU NU POATE FI DE NICI UN FOLOS SI ESTE FARA TEMEI” (Molitvelnic, Bucuresti 1992, pg.53).

Daca, de exemplu, daca un preot neglijent nu da canon unui credincios care a facut un pacat mare, pentru care Sfintii Parinti au dat canon sa fie oprit de la Sfânta Împartasanie 20 de ani, credinciosul acela nu-si va da seama de gravitatea pacatului si va face altele. De asemenea se pot îmbolnavi cei ce se împartasesc fara pregatire, dupa cum e scris: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat fata de Trupul si Sângele Domnului. Sa se cerceteze însa omul pe sine si asa sa manânce din pâine si sa bea din pahar. Caci cel ce manânca si bea cu nevrednicie, osânda îsi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit” (I Cor. 11, 27-30).

Se poate observa ca sufletul omului nu se linisteste decât dupa acei ani prevazuti de Sfintii Parinti.

Noi nu trebuie sa uitam ca un crestin botezat, îmbracat în Hristos nu mai poate trai ca un  pagân decât cu mari riscuri. Parintii, Biserica, societatea trebuie sa aiba grija ca tânarul sa creasca în credinta si credinciosul sa traiasca dupa învatatura Domnului.

Repetam un citat de mai înainte: “daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostinta de adevar, nu mai ramâne pentru pacate nici o jertfa, ci o înfricosatoare asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Cine a calcat legea lui Moise este ucis fara de mila, pe cuvântul a doi sau trei martori; gânditi-va, cu cât mai aspra va fi pedeapsa cuvenita celui care a calcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu si i-a necinstit sângele Testamentului cu care s-a sfintit si a facut de ocara Duhul harului” (Evrei 10, 24-29).

“Cei care sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul împreuna cu patimile si cu poftele. Daca traim în Duhul, în Duhul sa si umblam” (Gal. 5, 24-25).

Prin rugaciuni si profunda pocainta e posibila iertarea, îndreptarea, dar foarte greu si cu multa nevointa. De aceea canoanele date de Sfintii Parinti sa le consideram minime. Noi gresim nu ca pagâni, cum au fost multi din cei veniti la Iisus, ci ca crestini botezati care am primit Duhul Sfânt. De aceea pentru noi, pacatele, caderile sunt foarte grave si foarte periculoase.

MIC ÎNDREPTAR PENTRU MARTURISIREA PACATELOR

Preotul poate întreba si credinciosul se poate marturisi dupa acest îndreptar, dupa Porunca Iubirii, dupa cele 10 Porunci. E adevarat ca unii Sfinti Parinti micsoreaza anii de canon cu anumite conditii. De exemplu Sf. Ioan postitorul arata ca daca omul e tânar, daca a parasit pacatul de mult, daca e hotarât sa posteasca mai mult, sa faca matanii mai multe, sa faca milostenii mai multe etc. i se mai scad din anii de pocainta.

PORUNCA IUBIRII:

“Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este cea dintâi si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea acesteiea: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 37-38).

SA IUBESTI PE DUMNEZEU. În aceasta porunca se cuprind primele patru Porunci din Decalog.

PORUNCA I

1. EU SUNT DOMNUL DUMNEZEUL TAU, SA NU AI ALTI DUMNEZEI AFARA DE MINE!

LEGAT DE ACESTE PORUNCI marturiseste daca AI FACUT URMATOARELE PACATE :

PORUNCA A II-A

2. SA NU-TI FACI TIE CHIP CIOPLIT, NICI VREO ASEMANARE A VREUNUI LUCRU DIN CER SAU DE PE PAMÂNT SI SA NU TE ÎNCHINI LUI!

PORUNCA A III-A

3. SA NU IEI NUMELE DOMNULUI DUMNEZEULUI TAU ÎN DESERT!

PORUNCA A IV-A

4. ADU-TI AMINTE DE ZIUA DOMNULUI SI O SFINTESTE PE EA!

URMATOARELE 6 PORUNCI CUPRIND:

IUBIREA APROAPELUI

“Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti” (Matei 22, 38)

Iubirea se manifesta prin fapte: faptele milei trupesti si sufletesti.

FAPTELE MILEI TRUPESTI:

FAPTELE MILEI SUFLETESTI :

Iisus ne învata ca daca slujim un semen al nostru Lui îi slujim: “Flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc; însetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si m-ati primit; gol am fost si m-ati îmbracat; bolnav am fost si m-ati cercetat; în temnita am fost si ati venit la Mine” (Mt.  25, 35-36).

PORUNCA A V-A

5. CINSTESTE PE TATAL SI PE MAMA TA, CA SA-TI FIE TIE BINE SI MULTI ANI SA TRAIESTI PE PAMÂNT!

PORUNCA A VI-A

6. SA NU UCIZI!

PORUNCA A VII-A

7. SA NU FI DESFRÂNAT!

PORUNCA A VIII-A

8. SA NU FURI!

PORUNCA A XI-A

9. SA NU MINTI!

PORUNCA A X-A

10. SA NU POFTESTI CE ESTE AL ALTUIA!

Toate acestea le-am facut si mai mari decât acestea am facut, deci, te rog Parinte, roaga-te pentru mine sa ma îndrept si sa scap de chinurile iadului. Da-mi canon si dezlegare. AMIN!