biserica.org:viata duhovniceasca:ghidpastoral: Veacul de acum - Iadul


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

 

V. SCOPUL VIETII CRESTINE

C. VIATA DE DUPA MOARTE

1. Veacul de acum - IADUL

Încalcarea legilor morale procura oamenilor, dincolo de mormânt, o viata plina de plângeri si suferinta. Înca de pe pamânt putem face începutul iadului sau al gheenei în sufletul nostru.

Iadul înseamna un loc profund întunecos, în care sufletele, ce sunt hotarâte, prin dreapta judecata a lui Dumnezeu, sa locuiasca provizoriu aici, nu vad pe Dumnezeu, fiind lipsite de lumina si fericire.

În iad sunt 9 munci diferite. Gheena este doar un loc din Iad, este un ocean de flacari de milioane de ori mai fierbinti decât cele de pe pamânt, unde se chinuiesc cei pacatosi, fara însa a se mistui, ci numai simtind durerea. Este cea mai grea munca din iad, de care se înfricoseaza si diavolii.

Dupa Judecata Universala, sufletele dreptilor si ale sfintilor vor fi stramutate din Rai în Împaratia lui Dumnezeu, iar cele ale pacatosilor se vor chinui vesnic în muncile Iadului.

În prima perioada de dupa moarte, locuitorii Raiului vad pe cei din iad si invers. Cel imperfect îsi petrece timpul în iad. În categoria acestora intra cei care nu s-au îngrijit pe pamânt de suflet si pe care i-a prins sfârsitul nepocaiti. Ei regreta amar ca au mâniat pe Dumnezeu, iar rugaciunile celor vii le pot aduce usurarea suferintei si chiar schimbarea locului de vietuire cu cel din Rai.

În iad, sufletul nefiind unit cu trupul, suferinta este pur spirituala, de tristete, de suspin. Totusi, aceasta munca este îndulcita de speranta mântuirii. Intrarea în iad are loc dupa judecata particulara din a 40-a zi dupa moarte.

În categoria celor osânditi vesnic intra: împietritii, necredinciosii, hulitorii, deznadajduitii, urâtorii de oameni, ereticii, cei cruzi si lipsiti de orice constiinta. Cei osânditi definitiv, care nu au nici un regret ca si-au petrecut viata în pacate, vor intra în starea de moarte vesnica în gheena. Pentru acestia, orice rugaciune este inutila.

“Legându-i picioarele si mâinile, luati-l si aruncati-l în întunericul cel mai dinafara”. Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune ca, dincolo de moarte, sufletul celui care s-a lepadat de botez si a refuzat îndreptarea pe pamânt nu mai are nici o posibilitate de schimbare (fiind legat), mergând direct în gheena, pentru vesnicie. Acolo raul se dezvolta din ce în ce mai mult, munca este neîncetata, viermele nu moare si focul nu se stinge niciodata. Tot în gheena vor ajunge si sufletele din iad, pentru care nu se roaga nimeni pe pamânt, neiertându-li-se nici un pacat.

Dumnezeu este Duh si toata creatia Lui este materie, iar sufletul omului si Îngerii sunt o materie eterata. Asa e si focul vesnic, eterat.

Cei osânditi la gheena, în activitatea lor, vor fi vesnic plini de ura si hula contra lui Dumnezeu si vointa lor va fi vesnic contrara vointei lui Dumnezeu. Ei vor fi vesnic sfâsiati de insatisfactia pasiunilor lor, iar deznadejdea si dorinta de a-si nimici fiinta îi va roade necontenit. Pasiunile sunt rani care, daca nu s-au vindecat pe pamânt, dincolo pricinuiesc scrâsnirea dintilor si vor lua proportii imense, ducând la disperarea insatisfactiei si la exasperarea neputintei de potolire a lor, de unde si ura si hula împotriva lui Dumnezeu.

Obisnuinta pacatului pe pamânt este începutul gheenei vesnice. De aceea, Sfântul Grigore de Nissa ne spune ca: “Omul ce s-a cufundat cu sufletul sau în cele trupesti, chiar când nu va fi trup, nu va fi scapat niciodata de dorintele si de ispitele trupului”. Dupa Sfântul Atanasie cel Mare, osânditii la gheena n-au nici macar satisfactia de a se vedea unii pe altii si de a suferi împreuna, convietuind doar cu duhurile rele.

Concluzia este ca ceea ce se poate schimba pe pamânt, prin pocainta, dincolo este exclus sa se poata face. Asa ca sa avem grija sa extirpam pasiunile la prima lor aparitie, caci orice amânare le da posibilitatea dezvoltarii, slabind vointa omului, fara de care acesta nu le mai poate suprima.