biserica.org:viata duhovniceasca:ghidpastoral:Imunoterapia trupească


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

III. IMUNOTERAPIA TRUPEASCĂ ŞI SUFLETEASCĂ

B. IMUNOTERAPIA TRUPEASCA

Evaluarile oamenilor de stiinta sustin ca omul ar trebui sa traiasca aproximativ 150 de ani, daca s-ar naste cu un sistem imuno-formator puternic si într-un mediu lipsit de agresori, lucru ce a fost practic posibil la primele generatii de oameni.

Agresorii care nu mai fac posibila aceasta longevitate se împart în patru categorii:

1. Fizici : traumatismele, iradiatiile, frigul, caldura, particulele de praf din mine, lenea sau munca istovitoare, foamea sau supraalimentatia etc.

2. Chimici : substantele toxice din mediul înconjurator poluat, alcoolul, tutunul, drogurile, alimentele alterate etc.

3. Microbiologici : bacterii, virusuri, paraziti etc. Acesti microbi sunt invizibili pentru ochiul liber si se vad numai cu microscopul. Ei ne înconjoara din toate partile si patrund în organism pe nestiute.

4. Psihici : stress-ul etc.

În continuare, ne vom canaliza atentia catre agresorii microbiologici, pentru ca lupta împotriva lor s-a putut face târziu, dupa anul 1880, de catre Pasteur si urmasii lui, când s-au inventat vaccinurile, substantele antiseptice, sterilizarea prin fierbere si sub presiune.

Agresorii microbiologici formeaza 4 grupe, care se instaleaza în organismul uman la 4 ore de la nastere:

a) Agresori nepatologi: acesti microbi nepatogeni se mai numesc si “comensabili”, caci traiesc în simbioza cu organismul, ajutând la formarea vitaminelor si la digestia normala, fiziologica, prelungind viata catre 100 de ani.

b) Agresori cu patogenitate slaba-latenta: virusuri, bacterii: herpes, stafilococ alb, candida etc.

c) Agresori cu patogenitate medie: grupul asa numitilor “microbi oportunisti” cu virulenta (înmultire) si toxicitate medie, cantonati în organism de la nastere si tinuti “în sah” de un sistem imunoformator destul de puternic, dar care devin activi si periculosi când acesta este blocat de agresorii fizici, chimici si psihici, ducând de foarte multe ori la moarte prin septicemie (generalizare). Ei sunt: streptococul, piocianicul, virusul poliomielitic etc.

d) Agresorii foarte patogenici: virusul variolic, bacilii tifici, difterici, holerici etc., care au produs epidemii nimicitoare de populatii din localitati si regiuni întinse.

Lumea invizibila a microbilor este împartita si grupata în genuri, familii, specii etc. dupa anumite caracteristici care le apropie.

Prin restrângerea caracterelor populatiei din lumea invizibila, s-a ajuns la notiunea de specie, dealtfel ca si în lumea plantelor si animalelor. Restrângerea a continuat, ducând astfel la notiunea de “tulpina” sau “suse” dupa francezi. Pe scurt, stafilococul de la Popescu nu este identic cu cel de la Ionescu.

Pentru a avea clara notiunea de imunitate, sa ne închipuim fiinta ca o cetate. Zidul cetatii îl reprezinta pielea, mucoasele. Soldatii sunt reprezentati de leucocite, macrofage, imunoglobuline etc.

Soldatii alearga sa astupe sparturile din zid facute de agresori. Cu cât soldatii sunt mai numerosi, mai puternici, mai ageri si mai bine dotati cu arme specifice contra agresorilor, cu atât astupa mai repede gaurile facute de acestia.

De obicei, atacurile agresorilor microbiologici sunt precedate de “salve de artilerie, bombardamente aeriene” ale agresorilor fizici si chimici.

E bine sa retinem, în acest sens, exemplul ca alcoolul, îmbatând omul, blocheaza reflexele, dar, în acelasi timp, îmbata si leucocitele care devin lenese, iar miscarile browniene si emiterea de pseudopode pentru fagogitarea microbilor sunt aproape paralizate.

Organismul, în care patrunde un microb patogen, se apara producând substante biologice organice corespunzatoare “ca o stanta” la substantele biologice ale microbului pentru neutralizarea si distrugerea lui. Astfel, substantele biologice organice de aparare au fost numite “ANTICORPI”, iar microbii care le dau nastere “ANTIGENE”.

Deci, simplist, pentru întelegerea de catre omul de rând, imunitatea este puterea de a nu-i lasa pe agresorii patogeni sa invadeze organismul si, atunci când totusi au patruns, sa-i blocheze, sa-i neutralizeze si, în final, sa-i distruga. Aceasta aparare prin imunitate este naturala, mostenita de la parinti, actioneaza “non stop” de la nastere pâna la moarte si cu cât parintii au fost mai sanatosi, cu atât ea este mai puternica. Odata cu uzura si îmbatrânirea, puterea imunitara slabeste, se epuizeaza, iar organismul este omorât de agresori.

Pentru o mai buna întelegere, sa ne închipuim ca sistemul imunoformator care produce soldatii reprezinta zestrea parintilor lasata copilului, sa zicem de 10.000 lei, din care sa cheltuiasca zilnic 1 leu pentru întretinere (cheltuieli de aparare), zestre care-i va ajunge pâna la adânci batrânete.

Cu cât zestrea este mai mica, agresorii mai multi si rai, cheltuielile de aparare mai mari, cu atât mai repede depozitul de bani din banca scade, în final dispare si, odata cu el, si omul.

Asa se explica de ce foarte multi oameni mor pâna la 40 de ani, când peste masura, beau, fumeaza, manânca dulciuri si grasimi prajite, duc o viata destrabalata. Agresorii fizici si chimici favorizeaza dezvoltarea agresorilor microbieni, producând boli cronice infectioase, autoimune si tumorale.

Oamenii învatati si dotati cu spirit de observatie au reusit sa învete lumea cum sa se apere de agresorii fizici si chimici care, în majoritatea lor, sunt vizibili. Acestia au obtinut la bolnavi o vindecare prin metode fizice sau chimice, deblocând sistemul imunoformator, obtinând o imunitate paraimunologica.

Problema foarte grea si de lunga durata a fost cercetarea lumii invizibile, care produce epidemiile devastatoare. De-a lungul vremurilor, prin înaintarea în cunoastere, descoperiri si tehnologii noi, omul a reusit sa produca în mod artificial imunitate prin vaccinare, eradicând epidemiile nimicitoare. Imunitatea este obtinuta prin întrebuintarea corpilor microbieni-antigene, care dau nastere în organism la anticorpi, proces biologic asemanator celui natural, conducând la o imunizare imunologica, spre deosebire de imunizarea paraimunologica, mai mult fizico-chimica.

1. Imunitatea artificiala este activa când se introduc în organism corpi sau toxine microbiene (antigene), care dau nastere la anticorpi. Aceasta imunizare este activa, pentru ca organismul este solicitat sa se apere fabricând el însusi anticorpi.

2. Imunitatea artificiala este pasiva când se introduce ser de la un bolnav care a trecut prin boala respectiva (este imunizat - are anticorpi în exces), unui om la care agresorul a patruns în organism: vaccinarea artificiala contra tifosului exantematic sau seroterapia antidifterica, tetanica etc, anticorpi straini.

Timpul scurs de la patrunderea agresorului în organism si pâna la declansarea simptomelor de boala este mai scurt decât cel al anticorpilor aparuti dupa vaccinarea activa. Acest inconvenient, care aduce multa suferinta si scaderea temporara a capacitatii de munca a omului, a început sa fie înlaturat acum 30 de ani, când a avut loc prima administrare a autovaccinului celulomicrobian total în bolile infectioase cronice si autoimune, inclusiv în boala canceroasa, de doctorul român Constantin Gh. Bacanu, microbiolog, imunolog si medic de laborator la Institutul de seruri si vaccinuri “I. Cantacuzino”.

Dorim, în continuare, sa aducem la cunostinta semenilor datele cercetarilor din acesti ani, astfel ca oamenii sa se lamureasca mai cu seama asupra acestei crunte boli (cancerul), care a luat o amploare de epidemie, sa înteleaga imunitatea preventiva si cea curativa, care capata din ce în ce mai mare greutate si importanta, si sa-si însuseasca metodele pentru pastrarea sanatatii mostenite de la parinti.

Astfel, oamenii trebuie sa învete cum se prepara autovaccinul, cum se administreaza, trecând prin etapele vindecarii clinice, paraclinice, microbiologice, imunologice si, corolarul acestora, vindecarea psihica.

În anul 1998, la Ioanina, în Grecia, în cadrul celui de-al XXV-lea Simpozion al Saptamânii Medicale Balcanice, a fost prezentata lucrarea ce a purtat titlul: Aspecte imunologice, profilactice si terapeutice ale autovaccinului celulomicrobian total complex ca factor principal si prioritar în tratamentul afectiunilor tumorale, la 30 de ani de la administrare.

Metoda a fost folosita atât în tratamentul tumorilor, cât si în alte afectiuni virale sau microbiene.

Plecând de la redescoperirea si confirmarea superioritatii principiului terapeutic dacic de acum 3000 de ani, prin tratarea întregului organism, imunologul român s-a adresat întregului amintit de Platon în scrierile sale, realizând autovaccinul celulomicrobian total complex (A.V.C.M.T.C.).

În cei 30 de ani de cercetare privind administrarea AVCMTC în patologia majoritatii specialitatilor medicale, a reusit sa redescopere limbajul sacru al trupului, cu care viata s-a aparat de la aparitia ei pe pamânt si care, împreuna cu o conduita spirituala bazata pe poruncile lui Hristos, vor duce societatea româna la stadiul sanatatii depline.

Pentru a întelege mai bine rezultatele terapiei, vom pleca de la unul din numeroasele exemple privind vindecarea, din istoria biblica a Vechiului Testament: atunci când poporul Israelit a grait împotriva lui Dumnezeu si a lui Moise. La acel timp, Domnul a trimis asupra poporului serpi veninosi, care îi muscau, murind multime de popor din fiii lui Israel. Îndurerat, poporul a venit la Moise si i-a zis: “Am gresit graind împotriva Domnului si împotriva ta; roaga-te Domnului, ca sa departeze serpii de la noi”. Si s-a rugat Moise Domnului pentru popor.

Iar Domnul a zis catre Moise: “Fa-ti un sarpe de arama si-l pune pe un stâlp; si de va musca sarpele pe vreun om, tot cel muscat care se va uita la el, va trai”.

Si a facut Moise un sarpe de arama si l-a pus pe un stâlp, si când un sarpe musca pe vreun om, acesta privea la sarpele de arama si traia.

Vindecarea minunata, dupa tâlcuirea data de Sfintii Parinti, survine:

Ø în urma ascultarii poporului Israelit de proorocul Moise;

Ø prin pocainta facuta de popor fata de Dumnezeu;

Ø cu puterea sarpelui de arama atârnat pe stâlp de catre Moise, ce era o închipuire a lemnului Sfintei Cruci, prin care a fost biruit diavolul prin jertfa Mântuitorului.

Pentru medicina, acest episod biblic da o rezolvare controversei din imunologie când 2 + 2 poate da 3 sau 5. Exemplul amintit este relevant pentru ca, în prima etapa a neascultarii poporului de legea Dumnezeiasca, 2 + 2 = 3, ceea ce ne face sa întelegem ca sistemul imunoformator al celor muscati nu putea face fata agresiunii veninului, iar când poporul a intrat din nou sub ascultarea poruncilor divine, 2 + 2 = 5. În acest caz fericit, se observa clar ca sistemul imunitar a fost întarit miraculos de energiile harice necreate ale Duhului Sfânt ce izvorasc din Sfânta Treime.

De asemenea, invazia serpilor, aparuta ca din senin, este asemanatoare epidemiilor devastatoare care au venit asupra popoarelor, toate fiind scoase din visteriile lui Dumnezeu pentru necredinta zidirii sale.

Revenind la problema autoimunizarii, taina vindecarii de atunci se repeta parca si acum în cazurile celor care au reusit sa-si regaseasca sanatatea prin autovaccinul celulomicrobian total complex (AVCMTC).

Serpii amintiti în episodul biblic sunt acum microbii bolnavului reprezentati de virusuri, bacterii, micete, protozoare, paraziti, toxine, antigene, celule patologice.

În esenta, ei sunt colectati din toate cavitatile organismului, înglobati într-o suspensie de 5 gr.% inactiva 4 zile la rând, la 100°C, dupa metoda Tindall modificata sau/si ultrasonare si administrata pe gura 0,15 cc/Kg. corp fractionata, dupa procedeul Besredka sau/si prin grataj pe piele.

Sistemul imunitar al bolnavului are acum posibilitatea ca pe acesti microbi înglobati în AVCMTC sa-i decodifice, sa-i studieze mai usor si sa-si creeze arma specifica, cu care sa fie în masura sa-i neutralizeze si sa-i distruga. (vezi anexa 3)

AVCMTC are 2 indicatii:

1. Profilactica:

Ø Prin îndepartarea agresorilor microbiologici latenti slab patogeni, organismul devenind mai rezistent la îmbolnaviri;

Ø Ridica stacheta imunitatii prenatale la femeile însarcinate, rezultând copii normali si foarte sanatosi.

2. Terapeutica, prin care se obtin:

Ø vindecarea clinica - disparitia simptomelor de boala;

Ø vindecarea paraclinica - analizele de laborator revin la parametri normali;

Ø vindecarea microbiologica - se înlatura agresorii microbieni;

Ø vindecarea imunologica - se înlatura recidivele, imunitatea se instaleaza în ani de zile;

Ø vindecarea psihica - corolarul celor 4 vindecari anterioare, psihicul revenind la normal (înlaturarea starilor agresive si a starilor de indolenta).

Aceste vaccinari, active sau artificiale, amplifica imunitatea organismului prin producerea de anticorpi; este strict imunologica specifica, spre deosebire de imunitatea paraimunologica, obtinuta dupa administrarea de medicamente sau procedee fizico-chimice, când nu se produc anticorpi, ci numai debarasarea de agresori, imunitatea revenind la potenta normala anterioara, neamplificata, sau în cel mai bun caz la o imunitate nespecifica.

În decursul celor 30 de ani de la administrarea AVCMTC, rezultatele au fost excelente, atunci când sistemul imunoformator nu era epuizat, iar agresorii fizico-chimici au fost îndepartati.

Rapiditatea cu care vindecarea se produce în cele 5 cazuri descrise, de la câteva saptamâni la câtiva ani, a depins de vârsta (copiii s-au vindecat repede), de vechimea bolii (din cauza sclerozei, tesuturile infectate sunt prost irigate).

Daca agresorii fizico-chimici nu sunt îndepartati, vindecarea este precara, chiar nula, caci AVCMTC nu este un scut care sa apere organismul de patimi.

Este obligatoriu ca tratamentul cu AVCMTC sa fie însotit de vitamine (A+D2, A forte si E forte), regim alimentar (fara alcool, tutun, exces de zahar si grasimi), viata igienica.

Regulile de igiena alimentara si comportamentala, pe care le impune aceasta metoda de tratament, se conjuga foarte bine cu regulile pe care le-a instituit Sfânta Biserica pentru restabilirea sanatatii sufletesti si trupesti.

Mentionam, de asemenea, ca este lipsit de nocivitate si va putea fi la îndemâna oricarui bolnav care va pasi pragul lacaselor de sanatate manastiresti (bolnite), spitalicesti si satesti din cadrul Episcopiei Argesului.

Începutul acestei colaborari a imunoterapiei cu terapiile spirituale savârsite în cadrul asezarilor monahale, a fost initiata, urmând sa fie materializata în cadrul bolnitelor manastiresti Brazi-Panciu (Vrancea) si Valeni-Arges (comuna Suici), din initiativa Prea Sfintitului CALINIC - Episcop de Arges si Muscel.

Acest efort conjugat al Sfintei Biserici cu stiinta medicala va duce la întarirea constiintei omului, venind în sprijinul atât al vietii spirituale, cât si al medicinei în general.

Cunoscând acum clar legatura tainica a sistemului imunitar cu trupul si sufletul uman, putem considera metoda de tratament a autoimunizarii ca o binecuvântare dumnezeiasca, care se adauga si ea mijloacelor prin care Dumnezeu, alaturi de celelalte tehnici ale medicinei, poate sa aduca în lume vindecarea trupului de foarte multe boli. Din punct de vedere financiar, poate sa fie la îndemâna populatiei nevoiase.

Cert este ca oamenii, învatând sa-i asculte pe medici, învata sa-L asculte si pe Dumnezeu, capatând deprinderea ascultarii, iar medicii, la rândul lor, trebuie sa asculte si sa afle ca daca nu toate bolile pot fi vindecate de medicina, stiinta, cunoastere, întelepciune sau tehnica, le vindeca credinta fierbinte si desavârsita în Dumnezeu. Sa asculte si sa creada ca : ”cele ce la oameni sunt cu neputinta, la Dumnezeu sunt cu putinta” si, unde voieste Dumnezeu, se biruieste rânduiala firii.