biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Intrarea sub ascultarea...


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

II. ETAPELE RESTABILIRII SANATATII SUFLETESTI SI TRUPESTI

Restabilirea sanatatii sufletesti si trupesti în viata crestina se poate dobândi parcurând urmatoarele etape:

  1. Intrarea sub ascultarea unui parinte duhovnic iscusit;
  2. Rugaciunea sub ascultare;
  3. Postul sub ascultare.

INTRAREA SUB ASCULTAREA UNUI PARINTE DUHOVNIC ISCUSIT

Rari sunt cei ce cunosc taina ascultarii. Cel ce asculta este mare înaintea lui Dumnezeu. El imita pe Hristos Care ne-a dat El însusi pilda ascultarii. Cel ce asculta si-a pus toata nadejdea în Dumnezeu si de aceea sufletul sau este pururea în Dumnezeu si Domnul îi da harul Sau. Domnul iubeste sufletul ascultator si daca-l iubeste, îi da ceea ce sufletul a cerut de la Dumnezeu. Cel ce asculta este înger pamântesc, daca face ascultare fara cârtire si cu simplitate.

Duhovnicul, pentru crestin, este întocmai ceea ce este calapodul pentru încaltaminte, tiparul pentru caramizi.

Spitalele de psihiatrie ar fi goale daca crestinii s-ar marturisi drept, curat, cu sinceritate, smerenie si ascultare, la duhovnici distinsi, fie ei si severi, dupa care sa se împartaseasca cu vrednicie.

Ca printr-o sita este cernuta întreaga omenire. Trec anii peste noi, suntem surzi la clopotele Bisericilor care ne cheama la pocainta si doar când vine moartea, durerea si boala, îngroziti ca toata stiinta medicala nu poate face nimic corpului nostru ruinat, atunci alergam la rugaciunile preotilor.

E cam târziu! Totusi ... daca aceasta nadejde este sincera, din inima, ca a tâlharului de pe cruce, atunci mila lui Dumnezeu vine chiar în ceasul acela sa aline durerea celui ce-L striga cu disperare.

Metamorfozând rolul parintelui duhovnic, acesta introduce pe bolnav în sala de asteptare a Doctorului trupului si sufletului nostru. Parintele duhovnic patrunde dincolo de atitudinile si gesturile conventionale, în spatele carora ne ascundem personalitatea atât de altii cât si de noi însine. El sesizeaza persoana unica, cea dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.

Când ne îndreptam catre duhovnic, nu cersim doar iertarea pacatelor, care sa ne ofere nadejdea mântuirii, ci mai ales asteptam întarirea vointei, pentru a nu mai pacatui, stiind prea bine ca vointa de pâna acum nu ne-a ajutat suficient, n-am învatat a o folosi. Aceasta întarire a vointei se face în mod sigur prin rugaciuni si prin împlinirea canonului ce-l primim, dar mai ales prin alegerea caii de a nu mai pacatui. Iar CALEA, duhovnicul este dator sa ne-o arate, sa ne încurajeze sa calcam pe ea, sa ne ia de mâna si sa ne conduca pasii nostri nestiutori, nehotarâti pe deplin, neînvatati la acest mers întru curatire, în lumina totala. Sa faptuim astfel si când suntem singuri, sa putem fi vazuti de oricine fara sa ne rusinam.

Sfatul duhovnicului are mare valoare pentru credincios. Daca duhovnicul ne va da tamada cea mai potrivita pentru boala noastra, în mod sigur ne vom vindeca.Daca ascultam de parintele nostru duhovnic, daca avem încredere în el, sa nu ne fie teama ca suntem povatuiti gresit. Dumnezeu va gasi întotdeauna mijlocul prin care sa ne descopere adevarul. A trai în ascultare, înseamna sa ne facem inima sensibila la orice schimbare duhovniceasca din viata noastra. Cine nu asculta de duhovnic, nu asculta nici de Dumnezeu.

Putin conteaza daca parerea parintelui nostru duhovnic este imperfecta. În masura în care sunt împlinite poruncile în ascultare si credinta în Hristos, Dumnezeu va îndrepta faptele noastre. Ceea ce parea fals se va adeveri. În schimb ceea ce parea desavârsit, dupa judecata noastra, nu va fi, adesea, decât reflexul vointei noastre pacatoase si Dumnezeu nu va mai fi cu noi.“Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi, se leapada de Mine”. (Luca 10, 10)

Fara ascultare, fie el patriarh, episcop sau preot, mirean sau calugar se poate pierde, pentru ca Dumnezeu îl paraseste pe acela care are prea multa încredere în propria sa inteligenta.

Daca suntem gata sa ne urmam duhovnicul si sa avem încredere în el, Dumnezeu sfârseste întotdeauna prin a rândui lucrurile întru-un sens pozitiv.

Taina ascultarii este una din realitatile cele mai serioase pe drumul mântuirii. Toata lucrarea este a lui Dumnezeu. Preotul numai deschide gura, iar toate le face Dumnezeu.

În om pot salaslui trei vointe:

  • vointa sa,
  • vointa diavolului si
  • vointa lui DUMNEZEU.

Cea din urma, vointa lui Dumnezeu, nu o putem afla decât prin gura parintelui nostru duhovnicesc la scaunul Tainei Sfintei Spovedanii.

Când vine moartea, pe suflet îl iau diavolii, daca n-a facut voia lui Dumnezeu. Aceste duhuri rele nu fug de noi decât atunci când vad asupra nostra harul lui Dumnezeu (flacara dumnezeiasca ce-l înconjoara pe omul ascultator), pe care îl vom dobândi în urma ascultarii de duhovnic.

Lumea si pofta trec, dar cine face voia lui Dumnezeu ramâne în veac.

Ascultarea este o renuntare totala la vointa personala si la cea a diavolului. Aceasta este calea pe care trebuie sa o urmam pentru a deveni liberi, pentru a auzi în inima noastra vocea Duhului Sfânt.

Toti câti s-au mântuit au facut ascultare, fara ascultare neajungându-se acolo unde dorim sa fim si sa ramânem pentru vesnicie.

Adevaratul ascultator uraste voia sa si o accepta pe cea a parintelui sau duhovnicesc. Pentru aceasta primeste libertatea de a se ruga lui Dumnezeu cu minte curata si sufletul sau contempla liber, fara gânduri, pe Dumnezeu si se odihneste întru El. El vine degraba la iubirea lui Dumnezeu, datorita smereniei si pentru rugaciunile parintelui sau duhovnicesc.

Sfintii Parinti au pus ascultarea mai presus de post si rugaciune, fiind mucenicie de bunavoie. Pentru ca, din nevointe ascetice facute fara ascultare, se naste slava desarta, dar cel ce asculta face totul asa cum i se spune si nu are motiv sa se trufeasca.

Daca îngerii cazuti ar fi pazit ascultarea, ar fi ramas în ceruri si ar fi cântat întru slava Domnului. Si daca Adam ar fi pazit ascultarea, atunci el si neamul lui ar fi ramas în Rai.

Ascultarea e mai mare ca jertfa, dupa învatatura Sfintei Scripturi. “Si se vor binecuvânta prin neamul tau toate popoarele pamântului, pentru ca ai ascultat glasul Meu” (Facerea 22, 18, momentul când Dumnezeu îi încearca ascultarea lui Avraam, prin porunca de a jertfi pe unicul sau fiu Isaac).

Daca ne vom pune întrebarea cine este preotul (duhovnicul) atunci vom putea spune urmatoarele: Preotul este un om al lui Dumnezeu si chemat de Dumnezeu la cinstea aceasta a preotiei. Nimeni nu este mai mare ca preotul pe pamânt. Si dupa moartea sa, preotul tot preot ramâne când se va scula la Judecata cea Mare. Harul preotiei nu se sterge niciodata.

“Fratilor, ascultati pe mai marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, având sa dea de ele seama”. (Evr. 13, 17)

În fiecare parohie este un om care este al tuturora, pentru ca e parintele sufletesc al tuturor, care este chemat ca martor, ca sfatuitor ori ca reprezentant în toate actele cele mai solemne ale vietii, care ia pe om de la sânul mamei sale si nu-l lasa decât la mormânt, care binecuvânteaza ori sfinteste leaganul, nunta, patul mortii si sicriul, un om la picioarele caruia crestinii merg a depune marturiile lor cele mai intime, un om care, prin starea sa, este mângâietorul tuturor nenorocirilor sufletului si ale trupului, un om care stie toate si al carui cuvânt cade de sus asupra inteligentelor si asupra inimilor cu autoritatea unei misiuni dumnezeiesti.

Preotul, în scaunul spovedaniei, împlineste trei lucrari:

1. PARINTE

2. DOCTOR

3. JUDECATOR

Poarta în el Duhul Sfânt si prin Duhul Sfânt ne iarta pacatele.

Daca am vedea slava Harului Dumnezeiesc în care slujeste preotul, atunci la aceasta vedere am cadea la pamânt, si daca preotul însusi s-ar vedea în ce slava cereasca sta când îsi savârseste slujirea sa, ar deveni un mare nevoitor (ascet) ca sa nu întristeze cu nimic Harul Duhului Sfânt care viaza în el.

Preotul cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfânt si asemenea unor îngeri vede cu mintea pe Dumnezeu. Are destula putere sa desfaca mintea noastra de cele pamântesti si sa o statorniceasca în Domnul.

Cine-l întristeaza pe preot, îl întristeaza pe Duhul Sfânt care viaza în el.

Un preot bun poate transforma duhovniceste si poate mântui mii si mii de suflete. Dar si credinciosii iubitori de Hristos, prin rugaciunile lor, pot schimba viata si sufletul preotului mai putin bun.

Toate slujbele savârsite de preoti hirotoniti canonic de Biserica sunt primite la Dumnezeu, indiferent de viata lor personala, caci nu ei, ci harul Duhului Sfânt primit la hirotonie lucreaza prin ei si savârseste toate. Preotul este numai un slujitor, un colaborator al Harului, un mijlocitor între Dumnezeu si oameni. El numai cât rosteste cu cuvântul si Duhul Sfânt care lucreaza prin episcopi si preoti toate le savârseste.

Stiind ca zilele vietii noastre sunt tot mai putine, ca parintii duhovnicesti iscusiti sunt tot mai rari, iar setea de cuvânt de folos este tot mai mare, sa cerem de la Dumnezeu, prin rugaciune si lacrimi, pastori cu râvna fierbinte catre Dumnezeu.

Are Dumnezeu înca destui alesi necunoscuti, care pot sa calauzeasca sufletele pe calea mântuirii. Iar calitatile unui duhovnic bun sunt acestea:

  • sa fie mai întâi om de rugaciune;
  • sa iubeasca biserica si pe toti oamenii;
  • sa fie smerit si blând cu cei smeriti care se caiesc de pacatele lor si aspru cu cei lenesi, care nu merg la biserica si nu parasesc pacatele;
  • sa nu fie iubitor de bani si de lucruri pamântesti, nici sa fie iubitor de lauda si cinste;
  • iar cununa tuturor, sa fie gata la nevoie a-si pune viata si sufletul pentru Biserica lui Hristos si pentru fiii sai sufletesti.

Crestinul îsi poate schimba duhovnicul în urmatoarele situatii:

  • daca duhovnicul sau a decedat;
  • daca nu este multunit cu duhovnicul sau pentru ca nu-l spovedeste cu rabdare, dupa canoane:
  • daca este ruda cu preotul din sat;
  • daca spovedeste în comun;
  • daca preotul este prea tânar si nu are timp sa asculte spovedania fiecaruia;
  • daca s-a smintit de el.

Însa nimeni nu-si poate schimba duhovnicul, fara voia celui dintâi, daca este în viata. Cel mai bine si canonic este ca fiecare crestin sa se spovedeasca la preotul parohiei respective rânduit de Dumnezeu, caci toti preotii au acelasi har.

Nimeni nu poate vorbi de rau pe slujitorul si robul Domnului - preotul. El spre aceasta slujba e sfintit. Si când o savârseste, chiar pacate de ar fi facut cumva, el e curat si luminat ca si îngerul.

“De va avea si învatatura si asezare nedreapta, sa nu-l ascultati pe el. Iar, de va învata drept, apoi la viata lui sa nu va uitati, ci cuvintele lui sa le ascultati... Deci, de nu-l vei asculta pe el, te vei osândi”. (Sfântul Ioan Gura de Aur)

Satana nu-i poate suferi pe slujitorii preotesti pentru ca ei aduc jertfa cea fara de sânge prin care este biruit si rusinat. De aceea ei încearca sa bârfeasca pe slujitorii Domnului Hristos, cei sfintiti prin Duhul Sfânt, ca sa îndoiasca pe credinciosi, soptindu-le multe bârfeli la urechi. Domnul Dumnezeu, însa, nu îngaduie aceasta si le va cere El odata socoteala pentru faptele lor.

Precum focul curata fierul, transformându-l din rece si negru în arzator si luminos, tot astfel Dumnezeu curata de pacate si sfinteste pe preotii Sai liturghisitori. Îngerii vin si iau toate pacatele preotului ce sunt scrise pe foi albe de hârtie si le arunca în foc, pentru ca “Sângele cel Sfânt al lui Hristos le-a curatat”, iar preotii ramân curati si luminati.

Preotii sunt facuti vrednici de împartasirea cu Trupul si Sângele Fiului lui Dumnezeu, pentru ca si ei sa îndrepte si sa sfinteasca pe credinciosi.

De va avea cineva oricâte carti si, citindu-le, sa se osteneasca a face fapte bune cât de multe, dar de nu va avea duhovnic, nu se poate mântui, fiind cuprins de boala neascultarii. Toate patimile, putin câte putin, se vindeca prin ascultare.

Vindecarea si, în final, mântuirea sta în deasa sfatuire si, unde nu este deasa sfatuirea, cad sufletele ca frunzele.

În concluzie, rolul capital al duhovnicului este de a fi calauza si îndreptator al credinciosului, ajutându-l sa se desprinda din amorteala pacatului si a mortii si sa afle Raiul prin pocainta, smerenie si iubirea de vrajmasi.