biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:introducere


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

INTRODUCERE


Sprijiniti de mult Milostivul Dumnezeu, dorim ca acest îndrumar sa fie în primul rând o calauza catre Împaratia lui Dumnezeu, iar alegerea acestui drum sa ne aduca mult dorita sanatate sufleteasca si trupeasca.

Orice boala porneste dintr-o problema spirituala, care a dus la îndepartarea Harului Dumnezeiesc, iar procedeele de vindecare, care nu se adreseaza decât trupului, nu au, din acest motiv, decât putini sorti de izbânda.

Este necesar sa cunoastem ca vindecarea de o boala are mai multe etape si anume:

  • vindecarea clinica;
  • vindecarea paraclinica;
  • vindecarea bacteriologica;
  • vindecarea imunologica;
  • vindecarea sufleteasca.

Prin vindecarea sufleteasca se încheie practic procesul vindecarii, având durata cea mai lunga. Ea începe odata cu hotarârea de a veni la parintele duhovnic si a împlini Taina Spovedaniei, dupa toate rânduielile ei, si se încheie la împlinirea canonului dat de duhovnic, constituind în esenta tratamentul sufletesc.

Nerealizarea acestei trepte de vindecare nu va duce decât la mutarea bolii dintr-o regiune în alta a corpului, fara a obtine succesul deplin.

În toate minunile de vindecare pe care le-a savârsit Domnul nostru Iisus Hristos, iertarea pacatelor pe care o realiza era urmata de vindecare. Prin iertarea pacatelor, se rupea astfel legatura dintre cauza si efectul bolii.

“Si vazând Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului:

Fiule, iertate îti sunt pacatele tale!

Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta.” (Marcu 2, 5, 11)

A sosit vremea ca Biserica sa preia practica organizarii unor institutii de sanatate moderne, preluând si dezvoltând exemplul institutiilor organizate prin lucrarea Sf. Vasile cel Mare, în care sa fie puse în valoare atât progresul medicinei pâna la aceasta data cât si valoarea Harica a Sfintelor Taine pe care le-a instituit Domnul nostru Iisus Hristos, aducându-ne aminte ca Harul vindecarii vine numai de la Dumnezeu.

În trecut, Biserica, prin slujitorii ei, a influentat întreaga viata spirituala a poporului, dând nastere si la o atmosfera de sanatate si curatie morala. Nadajduim sa o faca si în viitor. Daca lucrul acesta a fost posibil atunci când mijloacele îi erau modeste, putem spera ca, si pe viitor, Biserica va materializa acest proces de însanatosire, pentru ca va darui omului sanatate sufleteasca si trupeasca, bineînteles daca slujitorii ei vor continua sa cultive cu sfintenie aceleasi raporturi de suflet cu credinciosii, pe care le-au creat înaintasii lor.

Pentru ortodocsi, Biserica este o realitate sacra, nu o simpla institutie lumeasca, având dimensiuni sociologice, terapia spirituala practicata în Ea facând parte integranta din procesul mântuirii. Aceasta terapie spirituala are drept scop vindecarea chipului alterat prin pacat si dobândirea asemanarii cu Dumnezeu.

Calea catre aceasta asemanare se poate desfasura doar în sânul Bisericii, prin Sfintele Taine.

Vindecarea spirituala presupune un efort al omului, aflat pe aceasta cale, catre asemanarea cu Creatorul, un efort bazat pe smerenie si pocainta, care-l va purifica, îl va ilumina si-l va îndumnezei.

Comunicarea cu Dumnezeu nu se poate realiza decât prin Biserica, sub ascultarea ei: “Supune-te Domnului si roaga-L pe El” (Ps. 36 ,7 )

Dimensiunea slujirii sociale, Biserica a primit-o de la Sfântul Apostol Pavel, care strângea ajutoare materiale în Asia Mica pentru fratii din Ierusalim.

Astazi, aceasta dimensiune este slabita, fiindca o jumatate de secol de comunism a restrâns continuu posibilitatile Bisericii de a-si împlini rolul în societate. “Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta”. (Ps. 118, 126 )

În momentul actual, când ne confruntam cu aparitia unui numar mare de boli fara leac, opera de caritate a Bisericii trebuie sa duca la înfiintarea lacaselor de sanatate manastiresti (bolnite), spitalicesti si satesti în care sa se produca vindecarea crestinilor, pentru ca vietile noastre sunt în mâinile Domnului si nu în catastifele spitalelor, iar clipa si ceasul pieirii nu sunt cunoscute decât Domnului. Prin urmare, ceea ce se întâmpla cu noi nu este în mâinile noastre, ci ale Domnului.

“Ci si perii capului nostru, toti sunt numarati.

Nu va temeti, voi sunteti mai de pret decât multe vrabii”. (Luca 12, 7)

Nici o viata rostuita dupa Cuvântul Domnului nu are cum sa se iroseasca. Domnul nostru are grija de fiecare din noi si tot El, precum un semanator, nu iroseste nimic din putinatatea sau bogatia experientelor pe care le-a daruit pe aceasta lume. “Caci unele le face Dumnezeu prin departarea Sa de om, altele prin cercetare, iar altele prin purtarea de grija”.

Lucrarea ne va ajuta sa cunoastem ce comportament trebuie sa adoptam în situatiile patologice si ce este necesar sa împlinim rapid pentru restabilirea armoniei depline.

Continutul lucrarii va viza urmatoarele probleme:

I - Aspecte privind sanatatea, boala, vindecarea;

II - Etapele restabilirii sanatatii sufletesti si trupesti;

III - Imunoterapia trupeasca si sufleteasca;

IV - Scopul vietii crestine.

Îndrumarul urmareste si scopul duhovnicesc, patriotic al educarii iubitilor nostri coreligionari dupa dreptarul ortodoxiei cu redobândirea binecuvântarii, pacii si milei divine, progresarii în tot lucrul bun, care va aduce statornica fericire vremelnica si vesnica.

E necesar sa alegem cu totii drumul unei vieti curate, inspirata de cuvântul Domnului, beneficiind si de eficienta terapiilor naturiste, care au în spate o stiinta milenara: aceea a ierburilor de leac.

Trebuie ca fiecare sa observe, sa se supravegheze zilnic pentru a nu se asemnui celor despre care aminteste psalmistul: “Si, omul în cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor” (Ps. 48, 12 ), iar cei ce se vad cazuti, sa se osteneasca a se ridica, caci pot face aceasta cu darul lui Dumnezeu.

Acum, la cumpana dintre milenii, poporul nu trebuie sa uite ca Biserica crestina este singura în masura, prin puterea Harului Duhului Sfânt primit de la Iisus Hristos, sa continue opera de vindecare a societatii. Sa nu uitam cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos “Eu sunt CALEA, ADEVARUL, ÎNVIEREA SI VIATA; cel ce crede în Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede în Mine nu va muri în veac”. (Ioan 11, 25 ,26 )

Daca vom ramâne statornici sub ascultarea Bisericii si a slujitorilor ei, atunci se vor adeveri si pentru viata religioasa a poporului nostru, cuvintele Sfântului Ioan Gura de Aur: “Nadejdea noastra este Biserica, adapostul nostru Biserica si mântuirea noastra tot numai Biserica”.

Dorim ca putinele lucruri pe care le-am adunat în acest îndrumar sa ajunga acolo unde trebuie, adica în cugetele si sufletele care au nevoie de ele.

Sa ne silim, cu o sfânta întrecere, a ne lumina, a veghea si a ne ruga lui Dumnezeu, cu cea mai curata, înteleapta si înflacarata credinta.