biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Scopul vietii crestine


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

V. SCOPUL VIETII CRESTINE

B. MOARTEA

Momentul mortii în viata familiei crestine

Pedeapsa cea dintâi a lui Dumnezeu, dupa greseala primei familii de oameni a fost aceasta: “Cu moarte veti muri”. Si într-adevar, dupa calcarea poruncii, doua morti au venit asupra neamului omenesc. Adam, dupa 930 de ani, si Eva, dupa 950 de ani, au primit moartea trupeasca, iar moartea duhovniceasca a fost pâna la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul si Mântuitorul nostru.

Noe, al optulea patriarh de la Adam, fiind mare prooroc si placut lui Dumnezeu, traind 950 de ani, a avut grija sa pazeasca cu sfintenie în toata vremea lui un dar de mult pret mostenit de la patriarhii mai vechi, oasele primei zidiri iesita din mâna lui Dumnezeu, cu care a învatat pe fiii sai cea mai înalta filosofie: “Doamne, fereste! Sa nu ajungem ca stramosul nostru! Sa nu mâniem pe Facatorul nostru, ca iata, oasele lui Adam sunt aici si sufletul lui se chinuieste în muncile iadului, pentru ca a calcat porunca lui Dumnezeu”.

Iata filosofia cea mai înalta pe care a dat-o Noe feciorilor sai: sa nu uite ca vor muri. Tot în acest sens, Sfântul Ioan Damaschin ne încurajeaza: “O, moarte, moarte, mai bine te-am numi pe tine viata, ca cel ce pururea cugeta la tine, pururea viaza”.

Nici un pacat nu va trece de la minte la simtire, nici prin imaginatia noastra, daca avem înaintea ochilor moartea. Daca uitam moartea, murim, daca nu uitam moartea, traim, suntem vii cu sufletul în vecii vecilor. De aceea, întreaga activitate a familiei de-a lungul vietii pamântesti e bine sa fie cenzurata de gândul mortii, al judecatii, al gheenei, al ultimului moment din viata, al Împaratiei cerurilor. Cel mai mare sfetnic, cel mai bun sfetnic, cel mai întelept sfetnic al vietii morale, pe care sa si-l aleaga în viata tinerii este cugetarea la moarte.

Sfântul Antonie le spunea ucenicilor: “Pururea aduceti-va aminte de vesnicie. Pururea sa gânditi ca, daca seara te-a apucat asfintitul soarelui, nu este sigur ca ajungi pâna dimineata. Si daca dimineata ti-a rasarit soarele, nu esti sigur daca mai apuci apusul. Ca nu este viata în mâna noastra”.

Daca dorim cu adevarat sa traim în vecii vecilor, sa facem voia lui Dumnezeu, sa ne întoarcem la pocainta si la savârsirea faptelor bune. Sfântul Efrem Sirul ne spune ca, în clipa când omul îsi da sufletul, apar în fata lui atâtia diavoli, câte pacate a avut omul si atâtia îngeri sfinti, câte fapte bune a avut el în viata.

Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare îndrazneala si putere în ceasul mortii. De aceea, sa ne obisnuim, când ne rugam acasa, dupa ce ne-am terminat rugaciunile, sa facem si câteva închinaciuni la îngerul pe care-l avem ocrotitor de la botez si care ne însoteste prin vamile vazduhului dupa moarte, pâna la 40 de zile, zicând: “Sfinte îngere, pazitorul vietii mele, roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine pacatosul (pacatoasa) !” Daca nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.

Cele mai importante slujbe, pentru cei care urmeaza sa primeasca paharul mortii, sunt spovedania generala si Sfânta Împartasanie, precum si Sfântul Maslu. De asemena, întreaga familie a celui adormit în Domnul trebuie sa se spovedeasca imediat, pentru a avea garantia ca Dumnezeu va primi jertfele ei. Imediat dupa moarte se fac, timp de 40 de zile, Sfânta Liturghie, parastase cu dezlegari si milostenie la saraci, care vor ajuta mult sufletul la trecerea vamilor. Chiar de a avut cineva pacate de moarte foarte grele, daca a murit spovedit, îl scoate Biserica. Sufletul va sta în iad pâna se curata de pacat, pentru ca, spune Sfânta Evanghelie: “Nimic necurat nu va intra în Împaratia Cerurilor”. Legat de acest moment, un sfânt spunea ca a vazut o mare de flacari si din marea aceea ieseau porumbei albi ca zapada si zburau la cer. Si acolo era iadul si auzea tipete si vaiete. “Cum, Doamne, din foc ies porumbei?” s-a întrebat el. Porumbeii erau sufletele oamenilor drepti, care s-au curatit prin canon, stând în iad, unde si-au platit tot ce erau datori sa plateasca, ca Biserica intervine de pe pamânt cel mai mult prin Sfânta Liturghie, pentru ca jertfa si rascumpararea noastra se fac prin Sângele lui Iisus Hristos. Cum, de altfel, zice si Apostolul: “Sângele Lui ne curata de orice pacat”.

Sf. Cuv. Anastasia Stareta, la sfârsitul vietii sale, a cerut soborului manastirii a sluji Sf. Liturghie si a face cele cuvenite îngroparii, iar dupa ce s-a dus la Domnul, în a 40-a zi, ne-a marturisit prin vedenie dumnezeiasca: “Cunoscut sa va fie voua, cum ca milosteniile cele ce se fac pentru suflet, pâna la 40 de zile, cum si saturarea flamânzilor si rugaciunile preotilor, milostivesc pe Dumnezeu; si chiar mult pacatoase de ar fi sufletele celor adormiti, primesc iertarea pacatelor de la Domnul, iar de vor fi drepte, apoi aceia care fac pomenirea se îmbogatesc cu împlinirea a tot binele”. (V. Sf. 12 apr.) Iar, daca a murit cineva nespovedit din tinerete si a avut pacate de moarte, grele, e aproape cum ar fi nebotezat, pentru ca nu mai are legatura cu Biserica. Toate slujbele care se fac pe pamânt, pentru un asemenea suflet, foarte putin îl ajuta, fiindca “nimic necurat nu va intra în Împaratia cerurilor”. Totusi, îi putem ajuta cu un pomelnic sobornicesc. Referitor la acest aspect dorim sa amintim în continuare ca Biserica noastra se roaga în doua feluri: soborniceste si nominal. Rugaciunea soborniceasca are loc în timpul Sfintei Liturghii, dupa “liturghia celor chemati”. În acest moment Biserica se roaga pentru evrei, pentru turci, pentru chinezi, pentru toate popoarele lumii, sa le descopere Dumnezeu, Evanghelia dreptatii. Astfel, în cazul celor pe care moartea i-a gasit nespovediti, neîmpartasiti, necununati sau în alte pacate grele, daca stim ce preot l-a botezat (cununat) si este mort sau alte rudenii spirituale (nasii de botez sau cununie), îi punem pe acestia în pomelnic, fara sa punem numele celui mort nepregatit, scriind sub numele pomenit: “si cu tot neamul lor cel adormit”. Aici va intra si el, ca este botezat si este fiu duhovnicesc al lor.

Ferice de crestinul acela care traieste pe pamânt, iar cu mintea lui traieste în cer; cu mintea lui se înalta la Dumnezeu si dupa puterea lui se osteneste sa faca fapte bune, ca sa se duca în Raiul desfatarii. Acolo nu mai este moarte, nu mai este batrânete, nu mai este durere, nu mai este boala, nu mai este frica. Ci vesnic va avea, cum zicea Apostolul Pavel, “pace, dreptate si bucurie întru Duhul Sfânt”.