biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Terapeutica bolilor mintale


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

IV. ASPECTE PRIVIND TERAPEUTICA BOLILOR MINTALE

Ne straduim, în continuare, sa oferim bunilor crestini câteva aspecte legate de una din cele mai grele patimiri - boala mintala.

Sfintii Parinti au analizat bolile mintale, luând în calcul cele trei dimensiuni ale fiintei omenesti: trupeasca, psihica si spirituala. De aceea, fenomenul nebuniei n-au uitat niciodata sa-l înfatiseze în functie de relatia cu Dumnezeu si în raport cu devenirea fiintei umane.

Din acest punct de vedere, suferintele de acest tip se categorisesc în:

A. boli mintale de origine somatica (trupeasca);

B. boli mintale de origine demonica;

C. boli mintale de origine spirituala.

Grija Sfintilor Parinti, cum ar fi de exemplu Sfântul Teodosie, de a-i face pe bolnavii mintali sa participe activ la vindecarea lor, dovedeste respectul care le este aratat, încrederea care li se acorda, refuzul de a-i considera drept simpli pacienti, total supusi puterii terapeutului sau dependenti de rezultatele unei terapeutici externe.

A. Nebunia de origine somatica (trupeasca)

În general, are origini fiziologice, ducând la alterarea naturii umane. Cauzele pot fi: alcoolul, drogurile, anumite substante toxice, febra puternica, suprasolicitarile sau leziuni provocate de traumatisme care pot sa atace facultatile mintale. În cazul unor asemenea boli, care au ca efect degradarea sau chiar anularea facultatilor psihice, eliminarea cauzelor fizice înlatura si tulburarile psihice. Tratamentul medical va avea misiunea de a readuce trupul la starea lui normala, de a-i reda ordinea naturii lui, astfel încât sa-i permita sufletului, ramas intact în esenta lui, sa se exprime din nou normal prin intermediul sau.

Tratamentul sufletesc va fi dat de parintele duhovnic, în functie de neputinta fiecaruia, la Sfânta Taina a Spovedaniei.