biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Rugaciunea permanenta


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

1. RUGACINEA PARTICULARA

a) Rugaciunea permanenta - element indispensabil oricarui progres duhovnicesc - ne procura puterea Duhului Sfânt, energia harica necreata care izvoraste din Sfânta Treime si care vine asupra noastra, ne întareste si ne lumineaza.

Prin rugaciune, ne unim cu Dumnezeu printr-un elan personal, ce ne permite, cu întreaga fiinta, sa participam la viata divina. Omul, înca de la creatie, s-a adresat si s-a rugat Creatorului, rugaciunea fiind o puternica legatura între om si Dumnezeu.

Însusi Dumnezeu a asezat rugaciunea în Biserica Sa si în fiecare crestin, care se pregateste pe sine pentru Împaratia lui Dumnezeu. Omul, când se roaga, sta de vorba cu Dumnezeu. De aceea, rugaciunile crestinilor, facute în duh si adevar, sunt luate de Sfintii Îngeri si duse înaintea lui Dumnezeu.

Rugaciunea întareste pe cei slabanogi si aduce în staulul Mântuitorului pe cei rataciti. Ea este placuta lui Dumnezeu numai atunci când mintea noastra, curatita de pacate, se va coborî în inima.

Rugaciunea produce o schimbare atât în subiectul care se roaga, cât si în atitudinea lui Dumnezeu fata de noi. Si la Dumnezeu exista o alternare de manifestare, oprind pe una si actionând pe alta, în functie de schimbarea omului. Omul lui Dumnezeu e omul rugaciunii si numai omul rugaciunii poate sa fie omul lui Dumnezeu.

Cine paraseste rugaciunea si cuvântul lui Dumnezeu, încetul cu încetul se lasa la vale ca pestele cel mort, dupa valul lumii, si se robeste inima lui de patimi si de dulcetile acestei lumi trecatoare, departându-se de scopul pentru care a fost creat de Dumnezeu.

Crestinul care nu se roaga, este ca o casa cladita pe nisip, pe care o povârnesc viforele si o surpa apele, ca o tara fara armata, care se cucereste cu multa înlesnire de vrajmasii sai. Sufletul crestinului care nu se roaga se biruieste foarte usor de diavoli, care îl fac a primi în fiinta sa tot pacatul si toata rautatea. Mare este prapastia care se deschide înaintea lui, mare si cumplita este caderea lui.

De crestinul care se îngradeste pe sine cu rugaciuni si molitfe nu cuteaza a se apropia spiritele rele, fiindca se tem si se cutremura de puterea ce o are asupra lor sfânta rugaciune, însotita de semnul Sfintei Cruci, facuta dreapta si cu cugetare adânca la însemnatatea ei. Casele crestinilor în care se fac rugaciuni se sfintesc mereu.

Sfânta rugaciune întareste sufletele crestinilor, mai mult decât întareste pâinea trupul omenesc. Nu este alta avere mai cinstita decât rugaciunea, în toata viata oamenilor.

Rugaciunea poate sa patrunda pâna în ceea ce psihologii numesc subconstient, pentru ca inima si mintea, în rugaciune, sunt în mod indisolubil unite.

Când doua, trei, patru sau mai multe persoane se unesc în acelasi scop, puterea rugaciunii este multiplicata la infinit.

Sfânta Scriptura spune:“Vai de cel ce ramâne singur”. În schimb, în doi, suntem de neclintit. Numai prin unitatea în Duhul Sfânt vom fi capabili sa lucram la mântuirea noastra.

Daca vom cauta sa împlinim voia lui Dumnezeu cu simplitate, smerenie si rugaciune, Dumnezeu poate sa transforme orice situatie, chiar si cea mai grea, în bine. Numai sa transformam tot ceea ce trebuie sa facem în rugaciune, dupa cum ne îndeamna Sf. Apostol Pavel: “Ori de mâncati, ori de beti, ori altceva faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti”.

Nimic nu poate sa tina daca Dumnezeu nu participa El însusi la constructie. Când mintea si inima noastra sunt îndreptate spre Dumnezeu, totul devine usor. Deci sa nu pierdem timpul traind fara rugaciune.

Sa ne rugam dimineata, seara, noaptea si în celelalte clipe ale vietii noastre de zi cu zi, sa ne rugam unii pentru altii.

Ordinea fundamentala în care trebuie sa ne rugam este urmatoarea:

a) - rugaciunea de slavire si multumire;

b) - rugaciunea de pocainta;

c) - rugaciunea de cerere.

a) Prin rugaciunea de multumire suntem datori întotdeauna a multumi lui Dumnezeu pentru viata, pentru sanatate, pentru boala, pentru copii, pentru pâinea cea de toate zilele, pentru fagaduinta vietii de veci si pentru Trupul si Sângele Domnului, atât în cadrul rugaciunilor savârsite în intimitatea fiintei noastre, cât si în Biserica, prin tot felul de rugaciuni de multumire si mai ales prin Sfânta si Dumnezeiasca Liturghie.

“Doamne, cu umilinta si smerenie Îti multumesc pentru boala pe care mi-ai dat-o, pentru a ajunge si eu nevrednicul la cunostinta Adevarului”.

b) Prin rugaciunea de pocainta ne aducem aminte mereu ca am gresit si ne exprimam parerea de rau pe masura pacatului savârsit. Numai prin rugaciunea de pocainta luam virtute si putere asupra pacatului.

c) Prin rugaciunea de cerere , fiecare din noi dorim ca Dumnezeu sa asculte cererile noastre si sa ne împlineasca tot ceea ce cerem. Pentru ca Dumnezeu sa asculte cererile noastre si sa ni le împlineasca, trebuie ca si noi sa respectam poruncile Lui si sa împlinim voia Lui.

“Si Ma cheama pe Mine în ziua necazului si te voi izbavi si Ma vei preaslavi.

Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda si împlineste Celui Preaînalt fagaduintele tale”. (Ps. 49; 16, 15)

Pentru a primi raspuns bun la rugaciunile pe care le adresam Tatalui nostru ceresc trebuie:

Ø sa fim vrednici Darului Divin, prin ascultarea, pazirea si împlinirea cuvântului lui Dumnezeu;

Ø sa ne rugam dupa legile si voia lui Dumnezeu, în duh si adevar;

Ø sa ne rugam pururea, în orice vreme si în orice loc;

Ø sa nu cerem vreun lucru putred, pamântesc, vatamator de suflet;

Ø ceea ce cerem sa nu fie numai spre folosul nostru, ci si pentru binele tuturor crestinilor, spre mântuirea si fericirea sufletelor si spre slava lui Dumnezeu;

Ø sa nu ne rugam pentru a deveni nefericiti vrajmasii nostri, nici pentru pieirea lor - ci pentru mântuirea lor.

Primul folos al rugaciunii este pacea sufletului si multumirea duhovniceasca. Oriunde suntem, suntem linistiti, orice facem, suntem multumiti, stiind ca toate sunt rânduite de la Dumnezeu, care ne vede permanent si cunoaste nevoile noastre.

Urmatorul folos al rugaciunii este împlinirea scopului ei, adica iertarea pacatelor si mântuirea sufletului, indiferent ca rugaciunea o realizam prin cuvinte, cu mintea sau cu inima.

Fiecare, dupa cum îl îndeamna cugetul, duhul si duhovnicul, asa sa se roage, numai sa nu piarda mântuirea. Acea rugaciune este mai de folos care izvoraste lacrimi de umilinta, care ne ajuta sa parasim pacatele si sa crestem în dragoste, în smerenie si în credinta. Prin lacrimi multe, ne limpezim ochii sufletului, iar prin rugaciunea neîntrerupta a mintii ne învrednicim de unirea nemijlocita cu Dumnezeu. Mintea este liturghisitorul, iar inima este altarul pe care mintea noastra aduce lui Dumnezeu jertfa tainica a rugaciunii.

Fiecare sa se roage cu rugaciunea care îl ajuta sa sporeasca mai mult în fapte bune si pocainta.

Multi crestini se plâng ca Dumnezeu i-a parasit si nu le-a dat cele ce au cerut si asteptat ei. Aceasta este soapta diavolului, care întotdeauna cauta a îmbrânci lumea în prapastia deznadejdii. Dumnezeu nu paraseste pe nimeni, însa oamenii, din nefericire, pironindu-si mintile lor la desertaciunile veacului acestuia înselator, uita, parasesc pe Dumnezeu sau nu se roaga asa cum trebuie, precum ne învata Mântuitorul. “Rugati-va si privegheati neîncetat ca sa nu cadeti în ispita...”. Pâna acum n-ati cerut nimic în numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina”. (Ioan 16, 24)

Vom aminti, în continuare, principalele însusiri ale rugaciunii în familie:

Ø rugaciunea trebuie sa se faca în taina, ca sa nu stie vecinii si rudele cum si cât se roaga si posteste fiecare în casa;

Ø rugaciunea sa se faca în comun, cu toti membrii familiei - parinti, fii si nepoti, caci zice Domnul: “Unde sunt doi sau trei, adunati în numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20);

Ø rugaciunea sa se faca din inima, cu credinta, cu post si metanii dupa putere, cu statornicie si multa smerenie;

Ø rugaciunea sa se faca neîncetat, adica în tot timpul si tot locul, atât din carte, cât si liber, din memorie, repetând mereu pe cale si la lucru rugaciuni scurte, cum ne învata Sfântul Apostol Pavel: “Rugati-va neîncetat”. (I Tesaloniceni 5, 17)

Rugaciunile pe care trebuie sa le faca familia sunt urmatoarele:

- rugaciunile diminetii din Ceaslov sau din Cartea de rugaciuni. La acestea se mai adauga, dupa râvna si timpul fiecaruia, un acatist si una sau doua catisme din Psaltire si cel putin zece metanii;

- rugaciunile serii : înainte de culcare, sa se citeasca întâi rugaciunile spre somn si Paraclisul Maicii Domnului; apoi sa se citeasca o catisma din Psaltire si sa se faca cel putin zece metanii si astfel cerându-si iertare cei mai mici de la cei mai mari, adica copiii de la parinti si însemnându-si patul cu semnul Sfintei Cruci, sa sarute icoana Mântuitorului si a Maicii Domnului si sa se culce fiecare în patul sau, dând lauda lui Dumnezeu pentru ziua care a trecut.

Acestea sunt rugaciunile zilnice minime, obligatorii crestinului ortodox, iar cine doreste sa se roage mai mult, sa urmeze sfatul parintelui duhovnic.

Bolnavii si crestinii infirmi sunt datori sa stie pe de rost si sa spuna în fiecare seara si dimineata macar rugaciunile începatoare, adica Împarate Ceresc, Preasfanta Treime..., si Tatal nostru, apoi Crezul, Psalmul 50 si Cuvine-se cu adevarat... si sa faca câteva metanii sau închinaciuni dupa putere.

Cei foarte bolnavi, ca si copiii sub 6 ani sunt datori sa faca Sfânta Cruce si sa rosteasca macar Tatal nostru de câteva ori pe zi sau sa le citeasca cineva regulat rugaciuni din Ceaslov, lânga patul de suferinta.

Cei ce sunt la spitale, cei grav bolnavi, cei operati, infirmi, orbi, nestiutori de carte si mamele care nasc trebuie sa se roage în taina, cu mintea si cu inima curata rostind mereu Tatal nostru si sa-si faca semnul Sfintei Cruci. Apoi sa repete în gând Rugaciunea lui Iisus zicând: ”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)”. Daca nici atât nu pot, din cauza durerii, sa zica de mai multe ori: Doamne miluieste-ma! Doamne ajuta-mi! Doamne iarta-ma! Doamne ai mila de mine!

Dumnezeu cere în mod deosebit de la cei batrâni si bolnavi, sa rabde cu barbatie boala si batrânetea si sa nu cârteasca în suferinta, ca sa nu-si piarda mântuirea. Apoi sa se roage mereu, sa nu-si lipeasca inima de avere, sa fie în pace cu Dumnezeu si împacati cu toti oamenii, sa fie spovediti din copilarie, sa primeasca lunar Sfânta Împartasanie si sa multumeasca Domnului pentru toate, asteptând cu nadejde despartirea de trup.

Cel ce rabda toate si se roaga Domnului cu lacrimi si smerenie dobândeste sfârsit bun si odihna vesnica sufletului sau.

De va fi cazul sa nu ne mai putem scula cu viata, atunci sa fim cu grija sa ne gaseasca moartea rugându-ne, cu nadejdea la Dumnezeu. “Caci în ce ne va gasi moartea în aceea ne va judeca...”

Sa nu ne întristam peste masura pentru pacate, chiar daca am facut multe, cazând în deznadejde. “Caci nu este pacat care sa biruiasca iubirea Lui de oameni”.

Sa ne ostenim a face rugaciuni cu toata evlavia si credinciosia si sa nu ne pierdem nadejdea în mila cea mare a lui Dumnezeu. “Petreceti întru Mine si Eu întru voi”, deci El însusi ne-o cere poruncindu-ne pentru a ajunge cu totii sa traim simtul rugaciunii.

Daca cei bolnavi, din pricina neputintei lor, nu vor putea lua parte la slujbele care se savârsesc în Sfânta Biserica, sa-si trimita gândul în Biserica si sa cugete la Dumnezeu în tot timpul savârsirii slujbelor. Lucrul acesta va echivala pentru ei cu o rugaciune facuta în Biserica.

Membrii familiilor care au bolnavi în casa, sa-i întareasca în credinta si rabdare, amintindu-le de suferintele Domnului pe Cruce precum si de suferintele altor bolnavi care au patimit cu rabdare.

Apoi, trebuie sa-i îngrijeasca cu multa rabdare, blândete si dragoste, având datoria crestineasca pentru ei asa cum spune Mântuitorul:“Bolnav am fost si M-ati cercetat”. (Matei 25, 36)

Daca cei bolnavi si infirmi sunt inconstienti sau muribunzi, sa se roage rudele apropiate zilnic pentru ei, citindu-le câteva rugaciuni scurte si sa atinga de fruntea lor Crucea si Icoana Mântuitorului. Apoi sa cheme preotul sa le citeasca rugaciuni speciale de iertare si usurare, sa faca Taina Sfântului Maslu pentru ei, sa-i spovedeasca si sa-i împartaseasca cu Trupul si Sângele lui Hristos.

În situatia când sotii nu pot sa se roage, fiind bolnavi, sa puna pe copii sa se roage în locul lor si sa faca metanii.

Dorim, în continuare, sa mentionam cele mai uzuale rugaciuni ale familiei:

a) Rugaciunea Tatal nostru;

b) Rugaciunea lui Iisus;

c) citirea psalmilor, acatistelor si paracliselor.

a) Rugaciunea Tatal nostru ne-a fost data de Însusi Domnul nostru Iisus Hristos. (Matei 6, 9-13)

b) Rugaciunea lui Iisus sau rugaciunea mintii: “Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” consta în repetarea numelui Domnului nostru Iisus Hristos mereu, cu cainta si smerenie.

Rostirea ei taie ca o sabie toate patimile si gândurile din inimile noastre, izgoneste diavolii si uneste mintea cu inima prin darul lui Dumnezeu. Poate fi rostita oriunde si oricând si este foarte potrivita pentru tensiunea lumii moderne actuale, fiind recomandata în toate etapele vietii duhovnicesti, de la cea mai elementara pâna la cea mai avansata.

c) Psalmii, acatistele si paraclisele se recomanda de parintii duhovnicesti la vreme de ispite, pagube, judecati, primejdii, vrajitorie, boala si alte necazuri.

Cititul psalmilor este trupul rugaciunii, iar întelesul adânc al psalmilor este sufletul rugaciunii. Trupul fara suflet este mort. Adica citirea psalmilor fara cugetare si atentie aduce putin folos. Cine citeste Psalmi imita pe îngeri si cânta împreuna cu ei. “Unde este psalmul cu umilinta, acolo este si Dumnezeu cu Îngerii”. (Sf. Efrem Sirul) Dupa învataturile Sf. Vasile cel Mare, Psaltirea este cea mai mare autoritate medicala din lume, fiind inspirata de Dumnezeu si scrisa de Duhul Sfânt, având o practica de cca. 3000 ani. În Psaltire gasim un întreg spital sufletesc cu doctoria potrivita pentru boala fiecaruia, care face sa înceteze suferintele cele mari.De asemenea, tot Sf. Vasile cel Mare, arata ca Psaltirea îngrijeste de crestinul bolnav si-l pastreaza întreg pe cel sanatos. Ea face ca patimile adunate de-a lungul vietii sa nu se mai întoarca în suflete si sa fie îndepartate.

Prin acatiste si paraclise, cerem Maicii Domnului si tuturor sfintilor sa fie alaturi de noi în rugaciunile noastre catre Dumnezeu, sa se roage pentru noi, sa mijloceasca pentru noi.

Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, spune: “Pe acestea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati”. Adica sa le facem si pe unele si pe altele, dupa a noastra râvna si putere.

Timpul cel mai potrivit pentru Sfânta rugaciune este la miezul noptii, dupa cum ne îndeamna si psalmistul: “La miezul noptii m-am sculat, ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile dreptatii Tale”. (Ps. 118; 62) “Noaptea ridicati mâinile voastre catre cele sfinte si binecuvântati pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamântul”. (Ps. 133, 2-3) si aceasta pentru ca, noaptea, mintea si inima sunt eliberate de grijile trecatoare, iar crestinii se pot ruga în liniste. De aceea, Sfintii Parinti numesc rugaciunea de noapte, rugaciune de aur, cea de dimineata, rugaciune de argint si cea din timpul zilei, rugaciune de lut, fiindca este amestecata cu multe griji si gânduri, dupa cum bine ne marturiseste dumnezeiescul apostol Pavel:“Rugati-va neîntrerupt, fara mânie si gânduri”. (I Tes. 5, 15 si I Tim. 2, 8) Si bine a zis Sfântul: fara gânduri, caci tot gândul despartind mintea de Dumnezeu, chiar de pare bun, e diavol întreg, care se straduieste sa departeze si sa distraga mintea de la Dumnezeu si s-o atraga la grijile si la placerile lumesti, iar înlauntrul inimii sa sugereze porniri, satisfactii si alte idei bune sau rele, carora nu trebuie sa le dam atentie. Iar toata lupta sufletului nostru este sa nu despartim mintea de Dumnezeu. Vom putea realiza acest lucru daca vom tine mintea tot timpul acolo unde avem si trupul, ca sa nu se gaseasca între Dumnezeu si inima noastra nimic ca zid despartitor, ce poate sa ne întunece si sa ne desparta de Dumnezeu.

În finalul acestor câtorva aspecte legate de rugaciunea permanenta, dorim sa reamintim ca toata rânduiala crestineasca din familie, adica rugaciunea zilnica, canonul de rugaciuni si metanii pentru pacate, postul, spovedania, Sfânta Împartasanie, sa le împlinim sub ascultarea si sfatul duhovnicului familiei, pentru a capata fiecare din noi vointa si puterea de a împlini toate, obtinând în final linistea în casa, pace în suflet si împliniri în viata.


Rugaciunea permanenta * Citirea Sfintelor Carti * Ostenelile trupului * Efectele medicale ale rugaciunii