biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Veacul viitor


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

V. SCOPUL VIETII CRESTINE

C. VIATA DE DUPA MOARTE

2. Veacul viitor

Dumnezeu a creat Universul, dându-i ca sens al existentei sale iubirea si ascultarea. În acest elan spre desavârsire, fiecare creatura si fiinta aspira la îndeplinirea destinului sau, care va avea loc în veacul viitor, marcat de viata si fericire vesnica.

În prima perioada a creatiunii “totul era foarte bun” iesit din mâna lui Dumnezeu. Unitatea gândirii unea pe îngeri si pe primii oameni, iar sufletul si corpul omului erau în perfecta armonie unul cu altul.

Neascultarea, urmata de dreapta pedeapsa, a marcat începutul perioadei a doua a Universului, în care raul a patruns si a stricat echilibrul si armonia dintre om si natura, între suflet si corp, dupa cuvintele: “ca duhul este sârguitor, dar trupul neputincios”. Viata, odata data Universului, n-a fost retrasa, ci a fost schimbata de la starea de fericire, la cea de durere si lacrimi.

Din mila si din dorinta lui Dumnezeu, Universul va intra în a treia perioada a sa. Ea va apartine veacului viitor, în care va fi “cer nou si pamânt nou”, totul schimbându-se prin foc. În aceasta noua perioada, omul spiritualizat va trai pentru eternitate în cu totul alte conditii, iar transfigurarea sa si a întregii creatii va aduce roadele renasterii spirituale si morale. Începutul veacului viitor va fi precedat de o noua judecata. Necesitatea celei de-a doua judecati si a vietii viitoare se justifica prin faptul ca atunci vom raspunde, nu numai de faptele si propria noastra viata, ci si de viata si faptele celor ce-au preluat ideile noastre si ne-au imitat.

Momentul sosirii noii judecati nu va însemna sfârsitul lumii, ci sfârsitul demonului (raului) si venirii Împaratiei lui Dumnezeu. Ziua si ceasul celei de-a doua veniri a Domnului nostru Iisus Hristos nu-l stie nimeni, în afara de Dumnezeu. Însa, prevestit avem în Evanghelie ca sfârsitul va fi la miezul noptii. “Iata Mirele vine la miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind, dar nevrednica este cea pe care o va afla lenevindu-se”.

Dupa acea noapte fatala, va veni dimineata fericirii sau suferintei vesnice. “Cei ce vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei ce-L vor asculta vor învia, iar cei ce au facut raul vor învia pentru judecata”.

Avem deci garantia ca: “cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si nu vine la judecata, caci a trecut din moarte la viata”. De aceea, Domnul nostru Iisus Hristos ne porunceste sa fim gata în orice ora. Aceasta ora cutremuratoare a sfârsitului si a începutului unui nou veac trebuie sa fie mereu prezenta în inima noastra. “Privegheati si va rugati, ca nu stiti ceasul în care Domnul va veni!”

Orice amânare, orice îndoiala este riscanta. Pentru a fi gata oricând, se impune o viata permanent virtuoasa celui ce este crestin adevarat.

Semnele ce vor preceda sfârsitul lumii acesteia, dupa învatatura Domnului, sunt:

1. Predicarea Evangheliei la toate neamurile.

2. Micsorarea credintei si a milei între oameni.

3. Sporirea nedreptatilor si a nefericirilor, ca urmare a necredintei în Dumnezeu.

4. Vor fi razboaie mari, calamitati grozave, foamete, ciuma si alte nenorociri necunoscute.

5. Venirea lui Antihrist.

Antihristul, adversar al Domnului Iisus Hristos, va încerca sa rastoarne crestinismul. “Zilele nefericite ale lui Antihrist se vor scurta pentru cei alesi. Atunci va veni o rasturnare mare a legilor naturii, o noua ordine a Universului. Soarele se va întuneca si nu va mai da lumina sa, stelele vor cadea din cer si puterile cerului se vor clatina. Atunci se va arata Semnul Fiului Omului pe cer (Sfânta Cruce) si atunci vor plânge toate popoarele pamântului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si marire multa”.

Tot atunci, la judecata cea mare, fiecare suflet îsi reia trupul si, asa precum împreuna au vietuit si au pacatuit, asa vor trebui sa se prezinte împreuna în fata Judecatorului, care le va cere socoteala de ce au facut în viata lor si cum au ascultat de glasul constiintei lor, care era Însusi glasul lui Dumnezeu.

Baza învierii oamenilor este Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, “Cel dintâi nascut din morti”. Vor învia toti oamenii, indiferent de moartea lor, având toti aceeasi vârsta, aceeasi stare, deosebindu-i doar faptele lor pamântesti. Cei care, în ceasul acela, vor fi înca vii pe pamânt se vor schimba. Dupa spusele Sf. Ap. Pavel ei se vor transfigura îndata în trupuri spiritualizate asemeni celorlalti. Toti vor avea trupuri noi de diferite calitati.

Învierea trupurilor este indispensabila, pentru ca omul sa poata exista vesnic si sa devina nemuritor, în ambele sale elemente, trup si suflet, care vor fi atunci într-o armonie perfecta. Trupurile ce au slujit lui Dumnezeu vor fi luminoase, iar, prin faptele lor cele bune, vor straluci ca luna si stelele, dupa gradul de sfintenie al fiecaruia. Ca într-o oglinda se va rasfrânge, pe trupul omului, toata viata sa pamânteasca, fara a-si ascunde cea mai mica cugetare rea.

Domnul Iisus Hristos ne anunta si ne precizeaza foarte clar ce se va petrece în momentul supremei judecati si nimeni nu va putea îndrazni sa spuna ca n-a stiut, ca n-a auzit si vinovat va fi pentru indiferenta fata de cele anuntate de Domnul.

“El va trimite Îngerii Sai cu glas mare de trâmbita si vor aduna pe cei alesi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginea cerurilor, iar pe cei ce fac faradelegea îi vor departa din mijlocul celor drepti si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale”.

Apostolii Domnului Iisus Hristos vor sta pe cele 12 scaune de judecata, ca sa judece întreaga omenire. Alaturi de oameni, se vor prezenta la judecata si demonii ce vor fi legati în lanturi, dupa spusele Apostolilor. Va fi judecata atunci toata activitatea interioara si exterioara a omului, gândita si pusa în actiune.

Recompensa si osânda vor fi deci de doua feluri: morale (interioare) si fizice (simturi corporale). De aici rezultând concluzia necesitatii absolute a reîntruparii sufletelor pentru a-si primi în trupurile în care au vietuit pedeapsa sau recompensa meritata.

Nu va mai fi judecat tot ce s-a sters în timpul vietii printr-o cainta sincera în fata Preotului duhovnic, caruia Domnul i-a lasat dreptul si puterea sa ierte pacatele.

Întârzierea marii judecati este din mila lui Dumnezeu, care mai acorda înca timp pentru ca unii sa mijloceasca pentru altii.

Prin nasterea fiecarui copil, avem înca speranta ca Domnul nu si-a pierdut încrederea în om. Când însa va veni ceasul definitiv, orice ajutor reciproc între oameni, fie moral, fie exterior, va fi tardiv si zadarnic. Necredinta, atunci, va desparti pe parinte de fiu, pe mama de fiica si pe soti între ei. Numai cei ce L-au iubit pe Dumnezeu vor fi alaturi. De aceea, toate raporturile între oameni trebuie sa fie întemeiate mai mult pe iubirea lui Dumnezeu decât pe legatura de rudenie.

“Oricine va face voia Tatalui Meu celui din ceruri, acela frate al Meu si sora si mama Îmi este”, spune Domnul.

Toata dragostea ce-o oferim oamenilor, materializata în fapte bune, în numele Domnului nostru Iisus Hristos s-o oferim, gândindu-ne nu la interesele noastre, la placerea pe care o simtim, ci la ideea ca orice om este fiu al lui Dumnezeu, deci fratele nostru, ca Dumnezeu îl iubeste la fel ca si pe noi si doreste mântuirea lui. Iar când simtim antipatie si repulsie pentru cineva, tot asa trebuie sa gândim si atunci orice aversiune va pieri; aceasta fiind dorinta lui Dumnezeu pentru omenire: “Pace si bunavoire între oameni”.

Cei ce au crezut si au facut voia lui Dumnezeu vor fi acuzarea vie pentru cei ce n-au crezut. Ei vor fi judecata si condamnarea lor: “Ei vor fi judecatorii vostri”. Acesti martori vor dovedi omenirii ca au fost liberi sa aleaga si nimeni nu i-a împiedicat sa creada si sa-L slujeasca pe Dumnezeu. “Au nu stiti ca Sfintii vor judeca lumea?” spune Sf. Ap. Pavel. “De ce deci, se judeca între voi lumea?”

Mântuitorul nostru Iisus Hristos va judeca lumea dupa patru legi, pentru ca nimeni sa nu poata scapa de urgia si dreptatea lui Dumnezeu.

1. Legea firii sau legea constiintei este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creatie, dupa care s-a condus lumea pâna la Legea cea scrisa. Constiinta este glasul lui Dumnezeu în om si ea pururea îl mustra când greseste: “Omule de ce ai facut aceasta?” Constiinta este judecatorul cel drept pe care l-a pus Dumnezeu înlauntrul nostru. Aceasta lege a firii o au si chinezii, o au si crestinii, o au si budistii si brahmanii si mahomedanii.

2. A doua lege, care sta în fata noastra vesnic, cum arata Sfântul Grigore de Nissa, este legea zidirii. Cine a facut cerul, pamântul si toate câte sunt? Ca o trâmbita din înaltul cerului aceasta lege rasuna pururea si ne arata pe Dumnezeu Ziditorul lumii, care a pus rânduiala în toate.

“Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mâinilor Lui o vesteste taria”. (Ps. 18, 1) Deci, prin contemplatia naturala în duh, noi ne suim de la ratiunile lucrurilor la Ziditorul lor. Daca vom vedea o haina buna pe un om, trebuie sa stim ca a fost bun si croitorul, daca vedem o cladire cu arhitectura frumoasa, sa stim ca a fost construita de un arhitect priceput. Astfel, orice vom vedea, nu vom putea spune ca s-au facut singure. Deci, toate acestea ne arata ca este un Facator si, daca este, trebuie sa ne temem si sa ascultam de El, ca sa nu ne pedepseasca dupa dreptate.

Marele fizician englez Isaac Newton, care timp de treizeci de ani a fost ateu, iar la urma, când a descoperit “legea gravitatiei universale”, vazând ca fiecare planeta o atrage pe cea mai mica si nu o lasa sa se departeze, nici sa se sfarâme sau sa mearga în neregula în lumea astrelor ceresti, a pus aparatele pe masa si a zis: “Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvânt nu este deajuns spre lauda minunilor Tale”.

E bine sa retinem ca dupa aceste doua legi amintite anterior, se vor judeca toate popoarele lumii, afara de crestini si evrei.

3. A treia lege este legea scrisa, data de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, adica cele zece porunci si tot Vechiul Testament, dupa care va fi judecat poporul ales, adica evreii.

4. A patra si ultima lege este Legea Darului, Legea Desavârsirii, Legea Dragostei lui Iisus Hristos, adica Sfânta Evanghelie. Dupa aceasta lege dumnezeiasca vor fi judecati toti crestinii, botezati în numele Preasfintei Treimi. Este mai desavârsita decât toate celelalte legi, iar daca o vom încalca sau lepada, vom avea mai mare pacat si mai mare munca decât popoarele care n-au cunoscut Evanghelia si au facut cele vrednice de bataie.

Dupa judecata universala, va avea loc sfârsitul lumii acesteia si va începe domnia glorioasa a vietii prea fericite a dreptilor si a vietii suferintei vesnice pentru cei pacatosi. Însusi Domnul nostru Iisus Hristos spune: “Secerisul este sfârsitul veacului”, iar “seceratorii sunt îngerii”.

Universul va fi schimbat în acelasi chip ca si omul, “va fi cer nou si pamânt nou”. Alte legi si o noua ordine va domni în Univers, care vor reda creatiei puritatea de la început, iar viata vesnica a oamenilor va fi o vesnica activitate si un vesnic progres, în bine sau în rau. În esenta, va fi un Rai al celor drepti, unde vor domni binele, dreptatea, bucuria, adevarul, si un infern, unde va guverna raul si în care se vor munci adeptii lui plini de ura, minciuna si neadevar.

Pentru noi, cei din contemporaneitate, e bine sa nu cautam locul unde sunt aceste munci, ci sa cautam Împaratia lui Dumnezeu în noi însine, în afara de noi si pretutindeni si astfel vom evita si vom scapa de chinurile iadului.