biserica.org:viataduhovniceasca:ghidpastoral:Virtuţile medicale ale postului


 

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ TRĂITĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

 

2. RUGACIUNEA ÎN BISERICA - RUGĂCIUNEA DE OBŞTE

d. Postul sub ascultare

9. Virtutile medicale ale postului

Omul, prin procesul chimic de metabolism, încorporeaza elemente chimice din mediul exterior în mediul interior pe baza individualitatii organismului sau. Astfel, substanta primita din exterior este metabolizata, transformata în compusi chimici din care se alcatuieste trupul omenesc, devenind tesuturi si organe. Dar tesuturile si organele noastre mor în fiecare clipa si, de aceea, sunt înlocuite, tot în fiecare clipa, prin procesele chimice permanente de la nivelul celulelor.

Principala functie a celulei este nutritia, termen care poate tine locul termenului de “metabolism”. Nutritia înseamna viata. În cadrul proceselor metabolice de nutritie, celula furnizeaza organismului si energia de care acesta are nevoie.

Pentru a fi utila organismului, deci celulelor, hrana trebuie radical transformata în compusi chimici care pot fi primiti de catre celule.

Celula primeste proteine, zaharuri si grasimi, iar cu ajutorul enzimelor, ea divizeaza acesti compusi în fragmente din ce în ce mai mici. Apoi, tot celula recompune fragmentele în substante complexe, pe care le încorporeaza în propria sa substanta, realizând astfel permanenta înlocuire a tesuturilor noastre.

Schimburile chimice la nivelul celulelor îsi mentin ritmul si în cele mai vitrege conditii, adica si în situatia în care organismul nu mai este hranit. În acest caz, celula consuma substante din rezervele organismului.

Orice schimb chimic produce deseuri la nivel celular. Când aceste deseuri devin importante, ele perturba mecanismele de nutritie, în special în prima lor componenta, aceea de fragmentare a substantelor primite de celula. Mai pe întelesul tuturor, celula rupe aceste substante conform unor scheme precise pentru a obtine niste compusi precisi; exactitatea este esentiala, fiindca altfel acesti compusi nu pot fi folositi mai apoi.

Din diverse cauze, printre care se numara si acumularea acestor deseuri, celula face la un moment dat o greseala: în loc sa rupa corect o substanta, o fragmenteaza aberant, ceea ce rezulta din aceasta operatie fiind un compus pe baza caruia nu se poate sintetiza nici o substanta utila, fiind si nociv în acelasi timp. Asemenea compusi aberanti sunt celebrii “radicali liberi”, iar nocivitatea lor este data de faptul ca pot afecta ADN-ul, informatie genetica necesara celulei pentru a functiona.

Deci, nutritia, esentiala vietii, este în acelasi timp cauza îmbatrânirii si mortii si se afla la originea unor afectiuni extrem de grave, cum ar fi cancerul.

Revenind la problema bolii, trebuie facute câteva precizari:

Ø bolile infectioase sunt boli de atac, produse de agresiuni asupra organismului; ele sunt rezultatul virusilor si bacteriilor patrunse în corp. Chiar si o banala “raceala” este, în realitate, o viroza, iar o amigdalita este o infectie bacteriana;

Ø bolile degenerative sunt rezultatul fie al lipsei unor hormoni (de pilda cazul diabetului), fie al absentei unor vitamine sau a altor elemente chimice necesare organismului;

Ø bolile fara leac cele mai grave au la origine ceea ce am putea numi “auto-intoxicatia”, adica prezenta în organism a unor substante nocive produse chiar de tesuturile umane.

Cea mai mare parte a cazurilor de cancer se pot explica prin aceasta notiune de “auto-intoxicatie” prin care radicalii liberi pot deregla informatia genetica a celulei, prin afectarea lantului ADN, perturbând ritmul de multiplicare a celulelor, în urma careia se formeaza tesuturile.

Tumorile maligne sunt dezvoltari aberante ale unui tesut, rezultate în urma unei multiplicari celulare incorecte.

Perturbarea procesului de diviziune celulara se datoreaza erorilor ivite în mecanismul de nutritie, iradierilor puternice sau îndelungate, atmosferei din ce în ce mai poluate din orase, stilului de viata caracterizat prin stress, supraalimentatie si sedentarism.

Mâncam si bem ceea ce ne place, nu neaparat ceea ce ne face bine. În tot ceea ce priveste stilul de viata, ne-am departat de natural, de ceea ce-i prieste organismului. De pilda, unele mecanisme fiziologice esentiale, numite functii adaptative, sunt din ce în ce mai putin folosite. Prin aceste functii, organismul se adapteaza la modificarile mediului exterior, mecanismul de termo-reglare fiind una din aceste functii.

În atmosfera vietii moderne de astazi, aceste functii au ajuns aproape nefolosite, ele fiind înlocuite cu mecanisme artificiale, de investitii ale omului în perpetua sa cautare a maximei placeri prin efort minim.

Stingerea functiilor adaptative duce la disparitia functiilor fiziologice importante. Organismul nostru, creat de Dumnezeu cu legi precise de functionare, este dereglat datorita acestor schimbari petrecute într-un interval foarte scurt de timp.

Am înlocuit din dieta noastra produsele naturale, îmbuibându-ne cu o gramada de otravuri bine ambalate. S-a perturbat de asemenea pâna si ritmul alimentatiei. Frecventa si mai ales abundenta meselor noastre au facut sa dispara o functie esentiala a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporana, facând din ce în ce mai putin efort fizic, ar fi normal sa manânce mai putin. S-a întâmplat însa invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundente alimentare incredibile.

Singurul obicei bine încetatenit, prin care s-a pastrat functia de adaptare la lipsa de hrana, este postul. El este urmasul normalitatii alimentare pe care am uitat-o de demult. Exista o ordine, o întelepciune în asezarea posturilor:

Ø postul Pastilor se tine primavara si reprezinta cea mai benefica si mai radicala cura de dezintoxicatie, fiindca în mesele zilnice apar o multime de plante cu efecte depurative (diuretice);

Ø postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si postul Adormirii Maicii Domnului deschid vara si, respectiv, anunta venirea toamnei, dispunerea lor fiind deosebit de utila în cadrul igienei alimentare din acea perioada a anului;

Ø postul Craciunului este ultima perioada de detoxificare din cursul anului.

Acestor intervale de post le corespund perioade fara oprelisti alimentare, în care gastronomia româneasca se desfasoara în toata bogatia sa. În timpul unei perioade de post negru intra în actiune o multitudine de mecanisme subtile în care este implicat întregul organism, pâna la nivelul celular:

§ lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate;

§ arderile se obtin si pe seama proteinelor din tesutul muscular;

§ tot ce este în exces în trupul nostru se consuma, tot organismul participând la efort.

Cea mai mare parte a “miraculoaselor” vindecari de cancer sunt asociate unui regim alimentar foarte sarac în proteine animale, grasimi si zaharuri. Sub numele de cancer se ascund diverse tumori maligne caracterizate de înmultirea aberanta a unor celule care au degenerat; acestea invadeaza tesutul în care au aparut si, prin metastaza (fiind transportate prin vasele de sânge sau prin sistemul limfatic), prolifereaza în noi zone ale organismului. Interesant este însa faptul ca organismul nu poate, practic, lupta împotriva acestor tumori. Sistemul imunitar nu reactioneaza cum ar trebui, fiindca nu considera noile tesuturi surse ale unei agresiuni. Ele nu sunt în mod fundamental straine organismului pe care-l invadeaza si de aceea nu sunt distruse.

Medicina, în lupta împotriva unui inamic atât de perfid, cunoaste trei mari mijloace:

¨ extirparea chirurgicala a tumorilor;

¨ chimioterapia prin citostatice;

¨ radioterapia.

Solutia chirurgicala se preteaza în situatiile în care cancerul a fost depistat devreme, iar celelalte mijloace au ca scop încetinirea sau chiar stoparea multiplicarii celulare în tesuturile canceroase, adica oprirea dezvoltarii tumorilor, fie prin substante chimice, fie prin iradiere.

Exista, în medicina populara, atât de dispretuita astazi, plante cu efect anticancerigen, o parte din aceste plante urmând a fi prezentate în aceasta lucrare. Dar la fel de important este regimul alimentar.

Tumorile sunt considerate de catre organism tesuturi normale si, din acest motiv, sunt perfect irigate; toate substantele necesare dezvoltarii lor le parvin din abundenta. Dar, într-o perioada de abtinere de la hrana, organismul începe sa consume din propria sa substanta, tot ce este în exces contribuind la acest efort de a mentine necesarul energetic fara “aprovizionare” din exterior.

Dupa ce lipidele din tesuturile sub-cutanate sunt consumate primele, organismul foloseste, într-o ordine precisa, tot ce poate fi necesar arderilor. Din moment ce pâna si proteinele din tesutul muscular sunt consumate, este logic ca tesuturile bolnave, tumorile maligne, sa fie si ele utilizate.

Explicatiile de mai sus, asa simplist cum au fost enuntate, sunt singurele care pot arunca o raza de lumina asupra asa numitelor “vindecari miraculoase” în care postul apare ca o constanta. Natura este cel mai bun medic si abtinerea de la hrana a organismelor bolnave este o regula. Sa ne aducem aminte de reactia în fata bolii a unui animal bolnav care este mult mai normala decât a noastra. El refuza orice fel de hrana, multumindu-se cu putina apa.

S-a observat, chiar si statistic, ca în “vindecarile miraculoase” exista o relatie între aceste cazuri si ceea ce se numeste “stare de rugaciune”, “starea mistica”. Indiferent daca suntem credinciosi si întelegem ca rugaciunile pot fi împlinite sau daca suntem rationalisti si ajungem la concluzia ca auto-sugestia face minuni, realitatea ramâne: exista oameni care se vindeca în cazuri pe care medicina le considera pierdute, iar, în vindecarea lor, o anumita stare de spirit - specifica momentelor în care ne rugam cu credinta nestramutata - are o importanta covârsitoare.

Trebuie sa fim convinsi ca vindecarea adevarata nu se datoreaza doar regimului alimentar, stilului de viata si ceaiurilor de plante pe care le-am baut; toate acestea nu ar fi de ajuns fara acea convingere intima stimulata de rugaciune, ca bunatatea lui Dumnezeu se poate revarsa asupra omului în suferinta, vindecându-l.

Mergând pe firul acestei dimensiuni spirituale, putem cita în continuare cuvintele Mântuitorului nostru: “Eu sunt calea, adevarul si viata” si tot Domnul nostru Iisus Hristos ne îndeamna: “Rugati-va neîncetat”. Mântuitorul nostru este viata pentru ca ne-a rascumparat din pacatul savârsit în urma neascultarii protoparintilor nostri Adam si Eva, care au creat pe pamânt boala si moartea.

Mântuitorul ne-a repus la dispozitie ENERGIILE HARICE NECREATE ALE DUHULUI SFÂNT, care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si împlineasca functia de nutritie normal, suplinind în acelasi timp lipsa de energie rezultata în urma abtinerii de la mâncare. (vezi anexa 2)

Prin urmare, se poate afirma ca postul nu este numai un mijloc de prevenire a bolilor degenerative, între care cancerul are un loc de frunte, ci si cea mai naturala cale de vindecare în acest tip de afectiuni.


Postul Creştin:

1. Temeiul scripturistic al postului
2. Temeiul patristic şi canonic al postului
3. Cum să postim
4. Treptele postului
5. Felurile postului
6. Durata postului
7. Dezlegări de posturi pentru bolnavi şi suferinzi
8. Foloasele postului
9. Virtuţile medicale ale postului
10. Aspectele terapeutice şi profilactice ale postului în tratamentul afecţiunilor tumorale

11. Terapia prin plante (fitoterapia)
12. Radioul şi televizorul în timpul postului